De fiecare dată când Barcelona reuşeşte ceva interesant (slavă nu-ştiu-cui, ultima vreme s-a întâmplat des!) intru pe toate ziarele să văd comparativ modul de prezentare şi impresia lăsată. Presa e ridicolă. Dar mai tare decât cele aservite Barcelonei, care fie că echipa joacă bine, fie rău - au numai titluri gen "magnific, superb, regi" bla-bla sunt cele aservite Madridului. Care, spaniole fiind TREBUIE să raporteze destul de detaliat succesul rivalei, însă totodată TREBUIE să menţină Realul într-un mod pozitiv pe prima copertă. Preferabil ca Lideres.
La succesele europene am observat, totuşi, că pe măsură ce echipa lui Guardiola a câştigat mai multe trofee şi ei prezintă mai pozitiv succesul. Ca şi cum - da, stim că sunt tari, noi spaniolii suntem tari - spre deosebire de titlurile vechi gen controversă la succesul Barcelonei. E adevărat, schimbarea a fist accentuată logaritmic după succesul Spaniei la CM.
În disputele cu Madrid iarăşi am observat că faţă de acum câţiva ani (când un 6-2 sau titlu intern câştigat era privit ca bulănos şi cu ciudă) acum tonul este mai degrabă critic la adresa Madridului, lui Ronaldo şi chiar Mourinho. Barcelona în schimb este privită cu oarecare simpatie, mângâiată cu epitete gen "meritat, sunt mai buni" - nici pe ultima controversă cu rosu-ul lui Messi nebătându-se prea mult toaca. Un fel de "da, merita roşu, dar asta tot nu scuză că noi aveam 1-0, 9 puncte şi nu am jucat nimic. Dacă nu acum, atunci când?"
Mai demult de la un insucces cu Barcelona treceau 2 zile (adică O copertă în care Barça să fie prezentată bulănos) până iarăşi pe copertă apărea o poză sexy cu Benzema, Ronaldo sau Kaka anunţând "glorie" în viitor şi cât de buni sunt ei de fapt. Chestii normale dacă vrei să-ţi lingi rănile, dar care arată destul de LAME. Acum e... diferit.
Însă pentru suportul (moral) al echipei şi al fanilor descumpăniţi de încă un insucces cu Barcelona e nevoie şi să priveşti statisticile diferit, să cauţi un semn bun. Care - în lumea statisticilor e întotdeauna greu de găsit.
Astfel, dacă titlul din 2011 a fost pierdut şi cel din 2012 are şi el şanse să fie la fel Realul se mângâie. In anul CALENDARISTIC 2011 ei au câştigat Liga, obţinând cu 3 puncte mai mult ca Barcelona. Chestie de moral. Mie ca fan al Madridului energie mi-ar da faptul că pur şi simplu echipa asta NU pierde cu echipele mici, le rupe - nu că "tehnic în 2011 am scos mai multe puncte" - pentru că acolo sunt multe steluţe. Poate (nu îmi amintesc) ăia aveau 3-5 puncte avans la intrarea în ianuarie, poate au câştigat anticipat campionatul şi şi-au băgat juniorii, etc.
La fel cum aş fi mândru de Ronaldo că e jucător bun şi dă goluri, dar nu neapărat să consider faptul că Pichichi-ul e DOVADA acestui fapt. Odată ce titlul era matematic la rivali îmi amintesc un Ronaldo care a dat vreo 10 goluri în 3 sau 4 meciuri, când Messi nu mai jucase deloc fiind înainte de finala Ligii. Pe lângă că oricum un seyon mai bun ca al adversarului nu spune neapărat că eşti mai bun, datorită asemenor tehnicalităţi e al dracului de greu şi să faci o statistică faţă-în-faţă.
Dar articolul cu "Realul, campioana anului 2011" îşi avea locul frumos pe prima pagină a site-ului Marca. În stânga în schimb era "Santos - Barcelona 0-4. Barcelona, Regi." lucru care ca suporter m-ar face să mă ruşinez. Ştiu că sunt defazat fiind fan Barcelona, doar că am pretenţia de puţină obiectivitate când spun că dacă Realul ne-ar fi scos în semifinale cu victorie pe Camp Nou, ar fi câştigat Liga Campionilor şi apoi şi-ar fi câştigat biletele la Campionatul Mondial Al Cluburilor unde ar fi înregistrat cel mai bun parcurs din istoria competiţiei, împotriva unei echipe de la care vine marea mea speranţă pentru detronarea lor (redus la anonimitate de jocul adversarilor şi al unui moşuleţ de 33 de ani care tocmai mi-a anulat superstarul cu 8 zile n urmă LA mine acasă În timp ce aveam 9 puncte virtuale în faţa lor în campionat) nu m-ar fi prea încălzit o victorie cu 6 goluri împotriva Sevillei sau faptul că "tehnic" suntem campionii anului.
Iar ca dovadă am faptul că mi-a fost rece în 2003-2004 când Barcelona, la primul an al lui Rijkaard a reuşit cel mai tare retur de campionat din istoria sa, cu vreo 15 victorii consecutive printre care şi una pe Santiago Bernabeu. Păcat că terminase turul sezonului cu 12 puncte în spatele Realului. Valencia avea să ia titlul acela, oricum. Dat fiind turul sezonului 2004-2005 (primul cu Eto'o, victorie cu 3-0 în El Clasico, lideri detaşaţi) aş putea fi şi eu mândru că am fost campionii morali ai anului 2004. Doar că... primul titlu de când sunt eu fan Barcelona avea să vină tot în vara 2005, iar 2004 avea să rămână doar "anul în care Ronaldinho a stopat sentimentul meu de impotenţă cu Realul". Lucrur pe care Ronaldo nu l-a prea reuşit încă. Încă.
Trebuie să fiu sincer. Da, Realul arată bine (ok - nu arată deloc rău vreau să zic), dar - DA, mă bucur că nu sunt fan al lor pentru că mie îmi pare că m-aş fi simţit umilit prea des. Şi cu siguranţă nu aş fi lăsat Marca să-mi lingă rănile. La unii o merge mici semne că totuşi suntem buni, dar la mine nu. Nu declaraţii bombastice după care să facă mişto în caricaturi îia din Sport sau EMD... doar jocul poate să mă convingă. Şi - revin - îmi plăcea jocul Barcelonei chiar fără trofee de cand mă uit la fotbal. Nu credeam să ajungă clubul vreodată aşa dominant, cu atât de mult succes şi stil. Cel mai tare (dintre oponenţii pe teren) mi-ar fi plăcut să fiu jucător la Santos. Ăia aveau aşteptări dar se aşteptau şi să o muşte. Mi-ar fi plăcut să mă recunosc învins şi să strâng mâna Barcelonei de pe teren.
Mi-o atras atenţia unu' că Nenea Neymar, pe cat de fiţos şi crestos se zice că e (şi poate e), e dus puţin în inaginea aia şi de presă/Péle pentru că dacă citeşti doar replicile lui din interviuri pare destul de modest. Iar ieri a fost.
No comments:
Post a Comment