[Gabriele Marcotti] Louis van Gaal on his CL Final

Bayern Munich manager Louis Van Gaal is not generally a man prone to hyperbole. On the eve of the Champions League final between his team and Italy's Inter Milan he was asked whether the two finalists were the best sides in Europe.

"No," he said, pausing a moment for the briefest of frowns. "No, these are not the best teams. The three best teams in Europe this season were Barcelona, Chelsea and Manchester United."

[Jonathan Wilson] The Question: How important is possession?

///Inter Milano a realizat o premiera: sunt primul club care castiga Liga Campionilor avand posesie sub 35% in fiecare din ultimele 3 meciuri jucate.

Will Inter's successful performance at Barcelona, when they had 16% possession, be seen as a turning point in football?

One of the beauties of football is its capacity for reinvention, without great rewriting of the rules. Football seems to have (historically justified) faith that coaches and players will be able to mediate their own way away from predictability or, worse, unwatchability. Yes, there has been tinkering with the offside rule, and the backpass and the tackle from behind have been outlawed, but essentially a player from a century ago could be parachuted into a game today and would need no more than a two-minute tutorial to get him up to speed on the modern rules. 

When a rigid W-M seemed dominant, fluid 4-2-4 rose up to overcome it. As catenaccio threatened to strangle the game, along came Total Football. As Johan Cruyff was accusing 3-5-2 as being "the death of football" because it killed the winger, single-striker systems emerged to reintroduce them. Football constantly evolves, and watching Internazionale frustrate Barcelona two weeks ago, it was hard not to wonder whether tactical historians of the future will look back on that game as a turning point as significant as, say, Hungary's 6-3 win over England in 1953, Celtic's 2-1 win over Inter in the 1967 European Cup final or Italy's 3-2 victory over Brazil at the 1982 World Cup.

It rather depends, of course, on what happens next as to whether this is confirmation of a trend or a blip, but what Inter's victory has done is to challenge the assumption that the "best" way to play is to maintain possession and pass a side to death – as Barça have, as Spain do and as, in a slightly less aesthetically pleasing way, Brazil do.

[anglofil.ro] Tati, de ce ţinem noi cu Atlético?

„Papá, ¿por qué somos del Atleti?” îşi întreabă un puşti tatăl în drum spre stadion. Răspunsul e un oftat prelungit. Scena e dintr-o reclamă ceva mai veche, însă prinde perfect loialitatea inefabilă a fanilor lui Atlético. Aproape că n-are sens să ţii cu o echipă care pierde tot timpul. Şi cum justifici asta în faţă băiatului tău? Răspunsul vine tot într-o altă reclamă a clubului madrilen: „El corazon tiene rezones que la razon no entiende.”

 

Întreabă un fan al lui Real de ce ţine cu „galacticii” şi răspunsul vine imediat: pentru Di Stefano şi Puşkaş, pentru Zidane şi Raul, pentru ambii Ronaldo, pentru cele 31 de campionate şi 9 cupe europene. Pentru glorie. Să acceptăm aceste argumente, deşi autorul cărţii „Alb şi rosu”, istoria lui Atletico Madrid, ne avertizează: „Camera trofeelor de pe Bernabeu e că peştera lui Alladin: totul a fost furat.”

 

Prizonierii unui sentiment

La Atlético, e altfel. Loialitatea fanilor săi pare inexplicabilă – ţine mai mult de sentiment, devotament, pasiune. Fernando Torres explică cel mai bine ce înseamnă să fii crescut în spiritul conchoneros, al „saltelarilor” cum sunt porecliti: „Suporterii lui Atlético sunt prizonierii unui sentiment, ai culorilor clubului. Fanii lui Real sunt prizonierii rezultatelor şi dacă ele nu vin, nu mai vin nici fanii.” În peluza de pe Vicente Calderon umblă o vorba: Atlético hasta la muerte; Madrid hasta la próxima derrota. Atletico până la moarte, Madrid până la următoarea înfrângere.

 

Vârful lui Liverpool îşi continuă explicaţia: „Atlético reprezintă o bătălie continuă cu şansele, să fii un atletico înseamnă să nu te predai niciodată. Copiii spun uneori: ‚De ce să ţinem cu Atletico când ei pierd întotdeauna şi fanii Madrid-ului sunt mereu fericiţi? Dar nu sunt fericiţi. Dacă ţii cu Atletico suferi, dar devii mai puternic.’€™ De asta bunicul meu e un atletico adevărat, şi de asta sunt şi eu.” 

Inter 3 - Barcelona 1

Dani Alves: "Complaining is for losers"

---------------------------

[Ramzi]  Inter-Barcelona CL battle: Defending Pep and losing my last friend

http://www.footballmood.com/2010/04/inter-barcelona-cl-battle-defending-pep.html

- Referees? Don’t expect to read anything about refereeing in my posts. Never happened, never will. Saying so, I don’t mean there were “issues”, and I don’t mean it was the perfect game. I just don’t comment on referees. Sue me.

Alright now that we released that heavy load, we get rid of another shit bag: Scapegoat hunting.

We lost the game because we used Maxwell instead of Abidal.

We lost the game because Busquets –the guy who completed more passes than Messi and Ibra together- started the game.

Before the game kickoff, some of the fans were demanding Henry instead of Pedro for this game. After the game opinions changed, at least for the majority. The main focus was of course on… the 200 Zillion euro guy: Ibrahimovic.

---------------------------

[TheOffside] Thoughts on Inter 3, Barcelona 1

http://barcelona.theoffside.com/team-news/thoughts-on-inter-3-barcelona-1.html

We were beaten fair and square.

First off, congratulations to Inter. It was a game well played. We actually had more fouls (21) than they did (19). They pressured us, we allowed them to put us off our game. Pep came out with the wrong tactics and Jose got his right. Fair play.

Cries of penalty and offside are chicken shit. The goal Milito scored, while he was offside, was not by much. The linesman was in an awful position though.

Alves, who has a reputation for making the most of every foul committed on him, went down easily, and although unfairly booked, was never going to get the PK call. Wesley did make contact, but he was also pulling out of the tackle, and with that little contact, from where the referee was standing, I can understand why he gave the card. Of course now if Alves gets booked next week and we advance, he misses on a second consecutive final. How unfortunate.

We took our foot off the pedal after 19 fucking minutes. Excuse the language, but how complacent does this team have to get? It is not the first time we’ve been caught out napping after we’ve taken a lead.

The attitude of the players is horse shit too. Messi crying for a foul while Maicon goes down and scores? Interviews after the game players whining about refereeing and decisions blah blah blah. Suck it up. If you are the champions the whole world knows us to be, then let’s act like it. Be big. Be strong. Go hard, or go home. We definitely deserve to be at home after yesterday’s pitiful performance.

There is hope.

Unfortunately, Maicon it seems has suffered a tooth injury, as his collision with Messi yesterday saw one of his teeth fly through the air. If he is not fit for next week’s clash, it will be a massive boost for us. Hopefully Abidal will start at LB, and if he does, we are in good shape. His pace at dealing with Inter’s counters will help us tremendously.

Messi was handled against Cambiasso. He was given loads of room against Arsenal, but having Cambiasso sit in front of the defensive line almost shadowing Messi every time he got the ball means he always had someone on him and he was unable to move. All I can say is, if you have free reign to go wherever you want, go where you can make the most damage. Man up, and don’t bitch because you’re having a tough game and it’s hard to find space.

Xavi, our engine was visibly upset yesterday. I can understand why. No movement on the front line. You see him in possession looking for a pass, and we are standing in static positions everywhere waiting to receive the ball. Countless times I saw Inter intercept the ball because of our lax movement. Get to the ball.

This game was frustrating because we played a team just as good as us and we played inferior to them, save the last 30 minutes when we finally started playing some decent football. Come Camp Nou time next week, we better do it too.

Visca el Barça.

[forums] Manchester - Bayern 3-2 [4-4]

---------------------------------- pre-match

It's probably worth reminding ourselves of Bayern boss Louis van Gaal's remarks yesterday. "We have already beaten Manchester United with Wayne Rooney anyway, so it does not matter to us whether he plays or not. And anyway we don't have to win the game, we only need a draw. But United are still the favourites to go through."

Really in shock about Gibson starting. Pisses me off that such a useless player is starting in such a huge match. Bayern have so much quality in their team going forward. But I am hoping we can get at their center halfs who are not the may west.

Pfft, Rooney is a diversionary tactic from the real secret weapon: Gibson!!!

------------------------ goal Gibson [2]

Masterstroke...

Gibson fcukin wicked.

hahaha PRICELESS GIBBO

Rooney taking to the pitch has electrified the game.

Add in his decision to start Gibson (which everyone raised eyebrows at) has paid off within 3 minutes.

The bloke is a genius. End of.

[own.Adam] Messi vs. Arsenal

Se stia de mult timp ca Messi e cel mai bun, meciul de aseara e doar un alt meci in care s-a putut observa asta. Totusi eu spun ca Barcelona, in afara de realizarile lui Lionel, nu a jucat chiar ceva exceptional sau nu se poate compara meciul asta cu prima repriza de la Londra. Cu mai multa atentie Arsenal nu lua 3 goluri din golurile de aseara.

M-am uitat la rezumate in seara asta si care crezi ca e imaginea cu care raman? Dupa ce s-a terminat Barcelona-Arsenal jucatorii echipelor au facut schimb de tricouri, se luau in brate, se pupau, se mangaiau… faceau chestii gay sau… fair-play. Dintre toti Messi, intre ei, ca un copilas tinea mingea in mana, o batea de pamant, apoi iar o tinea in mana, dupa aceea iar se mai juca cu ea dand-o de pamant… amintindu-si probabil de momentele in care era si el copil de mingi pentru Ronaldinho sau Rivaldo in meciurile lor de CL de pe Camp Nou.

Un tablou magnific in descriptie si simbolistica… dupa un meci de Champions League toti jucatorii epuizati de presiune si efort au chef sa isi faca amintiri vestimentare, unii de bucurie, altii pentru mangaierea infrangerii. Dintre toti, dupa un meci in care a marcat de 4 ori, dezinteresat de ce se intampla in jurul lui, Messi, netinand cont de moment si de suta de mii de oameni (care probabil isi mareau zoom-ul aparatelor pentru a-l fotografia) isi vede de treaba lui, isi vede de jocul lui cu mingea.

Dupa un meci in care a rupt plasa portii adverse Messi nu are chef sa se urce pe garduri si sa strige impotriva lui Real ci ia mingea si se joaca SINGUR cu ea in mijlocul tuturor celorlalti, asa cum a facut-o de altfel si in timpul meciului, tot singur doar ca a facut-o cu piciorul.

[all] Arsenal - Barcelona 2-2

Fact of the Day: Champions League

“The odds are still massively in favour of Barcelona, according to stat magicians Infostrada Sports. In the 233 times that the first leg of a two-legged Champions League tie has finished 2-2, the away team has progressed 83.7% of the time.”

Source: BBC Sport

Anglofil:

Football, bloody hell! vorba lui Fergie.

Asta se intampla cand iti inchipui ca poti sa pasezi Barca la fel cum faci cu Stoke. Un pic de humble pie pentru Wenger, care a nesocotit un principiu tactic simplu: jocul deschis avantajeaza echipa mai tehnica. Ceea ce de obicei functioneaza in avantajul tunarilor, astazi s-a intors brutal de evident impotriva lor.

thereauristu pe 31.3.2010 la 10:44 pm:

asadar vor lispi in retur, fabregas, , gallas, van pesie, arshavin la care e posibil sa se mai adauge cativa dupa meciul cu wolves. nici nu stiu de cine sa-mi leg sperantele dupa ce am constatat ca barca e mult mai buna decat credeam. sau poate am prins noi o zi f proasta. in genral eu sunt f optimist dar de data asta imi e greu sa mai cred in calificare.

doctoracu pe 1.4.2010 la 6:04 am:

Este o vorba. Pestele se impute de la cap. Dupa mine, un amator in ale fotbalului, Wenger a pregatit dezastruos meciul. Sunt echipe modeste in Spania care s-au aparat mai bine in fata catalanilor decat Arsenal aseara.

Anglofil pe 1.4.2010 la 9:09 am:

Problema lui Walcott e ca nu citeste jocul, asta a remarcat multa lume in Anglia. Deciziile pe care le ia in anumite momente sunt ciudate. Intre jucatorul care a venit de la Southampton si cel de azi nu e aproape nici o diferenta, n-a progresat aproape deloc.

Are insa aceasta viteza electrizanta, iar in jocul modern, viteza e cea mai importanta calitate pe care poti s-o ai. Tocmai de asta el e perfect ca impact sub, dar are probleme cand incepe titular impotriva echipelor mari.

[anglofil.ro] Arsenal supravieţuieşte Barcelonei / Theo eclipsat de Leo

„O să jucăm la fel cum am jucat şi până acum” anunţa Wenger în dimineaţa meciului, în faţa unei audienţe care ridica din sprâncene. Puţini l-au crezut. Ar însemna să fii un pic inconştient că să-ţi închipui că poţi să pui probleme Barcelonei atacând-o. E că şi cum te-ai bate cu mâinile goale cu un samurai.

Repriza in care s-a inclinat terenul

De când mă uit la fotbal, nu mi-a fost dat să văd o echipă luată pe sus mai abitir decât a fost Arsenal în prima jumătate de oră. Superioritatea Barçei a fost atât de pătrunzătoare încât a redus-o pe Arsenal la nivelul lui Scunthorpe. Prima ocazie a venit în secunda 40, primul şut pe poartă 30 de secunde mai târziu. Fazele au curs la poarta lui Almunia de parcă am fi urmărit rezumatul unui meci care deja se jucase. Într-un atac prelungit la capătul primului sfert de ceas, Barça avea să tragă pe poartă de cinci ori, mai mult decât a făcut-o Arsenal în întreaga partidă. Şi totuşi, cumva, nu mă puneţi să explic cum, Arsenal a ieşit din acest calvar plină de cucuie, dar fără capul spart. 0-0 la pauză, după o repriză în care Barcă a avut posesie 70% şi a şutat de şapte ori pe poartă. Nimeni în istoria Emirates-ului, şi probabil nici a Highbury-ului, nu monopolizase posesia într-o manieră atât de jenantă pentru gazde. Asta e tiki-taka-ul hipnotic care face din această Barcelonă, una din marile echipe ale istoriei, după Real-ul anilor ‘50, Ajax-ul anilor ‘70 si Milanul lui Arrigo Sacchi!

Imediat după pauză, Ibrahimovic scapă din marcajul lui Song, urmăreşte pasa lobată a lui Pique şi îl lobează la rându-i pe Almunia. Trecuseră 23 de secunde de la reluare. Ceva mai târziu vine şi bisul – pasă lobată peste apărare, Ibra scapă din marcaj, doar că de data asta are timp să preia şi să șuteze cu sete pe lângă Almunia. Dacă suedezul ar fi fost la fel de clinic şi în prima parte, calificarea ar fi fost rezolvată.

Cum a ajuns Arsenal sa fie sufocată pe Emirates?

Explicaţia stă în autismul tactic cu care Wenger a abordat partida. Francezul n-a învăţat nimic din lecţiile echipelor care învinseseră Barça sezonul asta, el ştia una şi bună, că Arsenal are datoria să câştige frumos. Or când încerci să câştigi frumos cu Barça, rişti să pierzi şi mai frumos. Pentru statisticieni, Barcelona a avut de doua ori mai multe pase reușite decât Arsenal, 533-265!

Catalanii au are probleme când întâlnesc echipe care ţin liniile aproape una de celalata (Atletico Madrid), care se apără aglomerat (Rubin Kazan) şi care pun le mijlocaşii într-o cămaşa de forţă (Sevilla). Arsenal a făcut totul de pe dos: a lăsat un hectar între apărare şi mijloc, a jucat cu trei vârfuri şi, cel mai grav, i-a lăsat spaţiu lui Xavi, nepunandu-i nici un gardian. Wenger nu putea să o ajute mai mult pe Barça decât dacă le lăsa catalanilor şi nişte sticle de bere la gheaţă în vestiar.

A două greşeală a fost prezenţa lui Fabregas în primul XI. Testul fizic la care a fost supus Cesc în ziua meciului n-a implicat atingerea balonului, iar decizia asupra titularizării lui a fost luată abia după încălzire. Influenta lui asupra jocului a fost limitata serios de condiția fizica precara. Concret, Xavi a dat de trei ori mai multe pase reușite decât Fabregas, care e văzut drept urmașul său natural la națională. Forţându-l pentru un meci, Wenger s-ar putea să-l fi pierdut pentru restul sezonului. Fabregas a ieşit în cârje de la vestiar, mărturisind că se teme că şi-a rupt piciorul.

2-2 inseamnca practic că Arsenal e obligată să bată pe Nou Camp, ceea ce ar fi un mic miracol. Dar ceva îmi spune că „tunarii” şi-au consumat deja miracolele pentru sezonul in curs, căci cum altfel să ieşi cu un egal dintr-un meci pe care puteai la fel de bine să-l pierzi cu 7-2?

----
lorenzotns, April 1, 2010 at 17:45

Ochiometric vorbind (n’am vazut partida) :

* meciul de aseara e un manifest pentru fotbal, din moment ce a oferit un rezumat de 18 minute in care nu te plictisesti;

*ai ales o poza care’mi chinuie poezia fotbalului: Cesc catalanul, in tricoul altei echipe decat cea care’i fu scris; imaginea asta il face pe Leo “catalanul” sa para mai mic decat un Purece (“care este” ); sublimul e reprezentat de faptul ca, tocmai pentru a fi in ciuda fotbalului modern (si corporatist), tricoul blau-grana nu e prezent fizic (cheama’l “Sfantul Duh”, sau, mai terestru, “spiritul fotbalului”);

*Ibracadabra mercenarul parca e Gulliver in tara piticilor la bucuria de dupa gol )) (in Italia nu prea sunt jucatori de talie…medie…nu’l vazusem niciodata asa )

*cum s’or fi simtit ceilalti jucatori cand a intrat Henry? (mai ales, cum s’o fi simtit nomadul suedez?)

Theo eclipsat de Leo

Posted on Wednesday, 7th April, 2010

Două reprezentaţii opuse ale Barçei în sferturi: un cor pe mai multe voci la Londra şi un recital Messi la Barcelona

Arsenal avea cotă 8 în returul cu Barça, o cifră neverosimilă pentru o echipă care se bate la titlu în Premier League. Chiar dacă nici casele de pariuri şi nici jocul din tur nu le dădeau prea multe şanse, fanii tunarilor şi-au adus aminte de victoriile nescontate din trecut: semifinala de Cupa Cupelor cu Juve din 1980, finala aceleiaşi competiţii împotriva Parmei în ‘94, sau mai recent, deplasarea pe Bernabeu din 2006.

Cu jumătatea mai bună a echipei în cârje, tunarii şi-au legat speranţele de iuţimea puştiului care aleargă mai bine decât loveşte mingea. Cele 20 de minute de pe Emirates din tur, cântăriseră evident mai greu decât un întreg sezon mediocru. N-a mai contat nici că Walcott nu mai făcuse un meci mare ca titular de câţiva ani buni. Dacă eram la fotbal american majoretele londoneze ar fi cântat: „Theo Walcott, he’€™s our man, if he can’€™t do it, no one can!” Guardiola a marşat la circul mediatic orchestrat de presă engleză, pentru a muta presiunea de la echipa sa pe umerii lui Walcott. Pep l-a măgulit pe mijlocaş remarcându-i viteză uimitoare, dar hai să fim serioşi, cât de îngrijorat poţi să fii în privinţa lui Walcott când îl ai pe Messi în echipă?

Dacă ar fi să împrumutăm termeni simfonici, returul a început domol că un adagio faţă de intensitatea de prestissimo veritabil a turului. Messi putea deschide scorul în două rânduri, dar suturile sale au ocolit de puţin poarta lui Almunia. După un sfert de ceas în care abia atinsese mingea, Arsenal a părut că-şi va călări norocul la fel ca în tur, marcând la prima fază de atac. Diaby a recuperat în cercul de la centru, l-a găsit pe Walcott care ţâşnise de la limita offside-ului, lăsându-l pe puştiul lui Arsenal singur cu Valdés. Dintr-o poziţie în care cei mai mulţi ar fi şutat, Theo a ales să îi paseze lui Bendtner, o decizie chestionabilă, şi ca idee, şi ca execuţie. A ieşit bine până la urmă, mai ales datorită tenacităţii danezului.

Pişcaţi în punctul de onoare, vorba lui Arghezi, catalanii n-aveau de gând să îngăduie încă o anomalie ca cea de pe Emirates. Trecuseră doar două minute când Messi a făcut un un-doi perfect cu Silvestre după care a şutat cu o viteză pentru care putea să-şi piardă permisul – 105 km/h. Peste un sfert de oră Abidal scapă singur pe flancul stâng, centrează slab dar balonul ajunge fortuit la Pedro, mexicanul îi aşază mingea lui Messi care vine din spate finalizează simplu. Tot Messi a ciupit delicios mingea peste Almunia pentru 3-1 şi calificarea era rezolvată încă de la pauză. Trecuseră deja două săptămâni întregi de la ultimul hattrick, nepermis de mult.

Cu lecţia învăţată din tur, Barcelona a anesteziat jocul în partea secundă. După o oră, catalanii aveau aproape de trei ori mai multe pase reuşite decât londonezii (345-132). Doar incontinentul Messi a părut să nu fie informat de strategia Barçei, aşa că a continuat să hârjonească o defensivă care pur şi simplu nu l-a putut ţine în frâu. La golul patru, venit în ultimele minute, am văzut la Messi ceva din geniul ludic al lui Georgie Best, acel nărav de a complica o fază doar pentru că e prea uşor să marchezi singur cu portarul. Unu la unu cu Almunia din poziţie centrală, Messi a intrat în unghi, i-a împletit picioarele lui Vermallen şi i-a dat lui Almunia ceea ce pe maidan se cheamă atât de explicit…craci.

După meciul din tur, am văzut mulţi gooneri criticându-l pe Messi, un bau-bau supralicitat în opinia lor. Nici măcar nu marcase, acest argentinian făcut mare de fundaşii mediocrii din Primera. Absenţa sa de pe lista marcatorilor a fost însă o pistă falsă. Messi, beneficiind de o dexteritate electrizantă, ţine ocupaţi mereu trei-patru adversari. Prin simplă mişcare în teren argentinianul a eliberat spaţii imense pentru colegii săi pe Emirates. Pe Camp Nou, Xavi et co i-au întors serviciul. Or, în forma în care e acum, Messi e de neatins. Poţi să-l tragi de tricou, să-i pui piedică sau să i te sui în spate, dar de oprit nu-l opreşti. Silvestre a încercat şi a semănat cu un amărât care crede că poate să stingă un vulcan cu o stropitoare.

Pe Barça o aşteaptă Inter-ul lui Mourinho în semifinale, o dispută aproape maniheistă între ceea ce brazilienii numesc futebol arte şi futebol de resultados. De care parte va fi Barça ştim dintr-o declaraţie a lui Pep, evanghelistul fotbalului pur:

„Pentru mine, totul are sens, efortul, munca, planificarea, concentrarea si disciplina au sens doar dacă le faci pentru oameni. Maniera în care jucam e mărturia respectului nostru fata de oamenii care plătesc bilete sau plătesc ca să vadă meciurile noastre la tv. E o filozofie a fotbalului, fie ca pierdem sau câştigăm. Vrem să vă arătăm fotbalul în care credem noi.”

http://www.anglofil.ro/champions-league/theo-eclipsat-de-leo/

[Andrei Niculescu] Lecţii de la Barcelona

Pe “Olimpico” au fost prezenţi destui oameni de fotbal din România. Ar trebui să aibă ce învăţa

Victoria Barcelonei, dar mai ales sezonul excepţional reuşit confirmă unele teorii vehiculate în fotbal, dar şi infirmă altele

1. Un antrenor tînăr şi fără experienţă nu poate conduce un club mare. Fals.
Guardiola e, de miercuri, cel mai nimerit contraexemplu al teoriei mai sus enunţate. Experienţa nu contează neapărat dacă există pasiune, iar meseria e făcută cu seriozitate maximă. Guardiola trăieşte din, dar mai ales pentru fotbal, iar atunci cînd un om petrece 18 ore pe zi în biroul său de la club studiind şi învăţînd, rezultatele trebuie să se vadă.

2. Atmosfera bună poate exista şi cu seriozitate maximă. Adevărat.
“Să ştii să faci antrenamente astfel încît jucătorilor să le placă”. E primul sfat pe care Cruyff i l-a dat lui Guardiola. “Să ştii să păstrezi o atmosferă relaxată, de prietenie”, e al doilea. “Să nu te abaţi niciodată de la reguli, pentru nimeni”, e al treilea. Toate acestea au fost respectate. Jucătorii au fost egali, exemplul lui Ronaldinho, care în perioada Rijkaard nu se antrena mai deloc, al lui Marquez, care făcea aproape zilnic naveta Barcelona - Madrid cu avionul ca să-şi vadă prietena, cu urmările de rigoare în accidentări, al lui Eto’o care-şi tăvălea colegii în faţa presei, ori al lui Messi, care mînca numai pizza, fiind de domeniul trecutului.

3. Cînd aleargă mingea, jucătorii sînt odihniţi. Adevărat.
Iar filozofia lui Cruyff. Mingea trebuie să fie cea care aleargă, nu jucătorii. Amintiţi-vă pentru o clipă acţiunile Barcelonei de miercuri. Totul se făcea după un principiu mult gustat şi de fotbaliştii de pe la noi, “dai şi pleci”, dar din păcate nu în sens fotbalistic.

4. Cel mai bun apărător e atacantul. Adevărat.
Tot de la Cruyff citire, care se lăuda cu Romario ca fiind principala sa bază defensivă. Extrapolînd, se poate interpreta şi “cea mai bună apărare începe în faţa careului advers”.

5. Jucătorii mici de înălţime nu mai au căutare. Fals.
Ce ziceţi de Messi? Dar de Iniesta? Dar de Xavi? Cei mai buni de pe teren miercuri n-au 1,70. Calităţile lor sînt altele decît ale celor cu mulţi centimetri, însă ele fac diferenţa. Cu siguranţă însă o echipă mare nu poate avea doar fotbalişti pitici. La Barcelona, balanţa o echilibrează Pique, Toure Yaya, Busquets, toţi peste 1,90.

6. Preşedintele trebuie să se implice. Fals.
Poate cea mai importantă teorie pe la noi, deloc pusă în practică la ei. La ce bun să te bagi tu, ca şef, care te pricepi puţin sau deloc, dacă ţi-ai pus acolo un om. Dă-i încredere şi lasă-l să lucreze. Nu-i impune jucători, pentru că-i ştirbeşti autoritatea şi-i strici atmosfera.

[Andrei Niculescu] Guardiola, cîteva explicaţii

Dincolo de tactică, antrenorul Barcelonei a cîştigat totul în acest sezon pentru că a reuşit să-şi apropie un vestiar plin de vedete

Cînd şi-a luat postul în primire, Guardiola a înţeles repede cam ce are de gestionat. Nu era un om din afară, dimpotrivă, ştia destul de bine ce înseamnă FC Barcelona şi care sînt problemele clubului. Astfel că, la prima sa conferinţă de presă, a fost surprinzător de clar: “N-am nevoie de Ronaldinho, Deco şi Eto’o. Ei trebuie să plece”. Ceea ce, în cazul primilor doi, s-a şi întîmplat. Cu Eto’o nu s-a putut, dar ceea ce atunci a fost recepţionat ca un prim eşec al lui Guardiola, acum e un uriaş succes şi nu e exclus ca totul să fi fost o regie bine orchestrată. Un caracter precum Eto’o n-a suportat afrontul, dar a reacţionat pozitiv. La primele meciuri amicale a fost mereu rezervă, dar mereu a şi marcat. Primea tricouri din a doua jumătate, căci numărul 9 era al lui Henry, asta pînă cînd, la meciul cu Wisla Krakovia din turul preliminar al Ligii (pare greu de crezut, dar această Barcelona a jucat un tur preliminar) a fost chemat de Guardiola care i-a înmînat personal tricoul cu numărul 9 şi numele său pe spate. “Ia-l, e al tău, îl meriţi”, i-a zis Pep, ca o dovadă că oamenii inteligenţi ştiu să renunţe la orgolii.

Al doilea episod îl are ca protagonist pe Messi. Argentinianul îşi dorea enorm să meargă la Olimpiadă, însă şefii clubului nu vedeau cu ochi buni absenţa atît de îndelungată a starului. De teama unor posibile accidentări, dar şi din pricina meciurilor amicale antamate deja, unde absenţa lui Messi ar fi redus nivelul cecurilor încasate. Guardiola l-a chemat pe Messi. “Vrei neapărat să mergi la Beijing?”, l-a întrebat. “Pep, e cea mai mare dorinţă a mea să cîştig medalia de aur la Olimpiadă pentru Argentina”, a răspuns Leo. Guardiola şi-a dat seama că a te pune împotriva voinţei unui tînăr, copil încă, de 20 de ani, nu face decît să-i aducă frustrări. Messi a mers la Olimpiadă, s-a întors fericit şi a făcut cel mai bun sezon al său pentru Barcelona, fiind deja marele favorit la Balonul de Aur.

Guardiola nu şi-a apropiat elevii fiind binevoitor cu ei. Dimpotrivă, regulile impuse de el au fost mai drastice decît ale lui Rijkaard. Controlul strict al alimentaţiei, căci nimeni nu mănîncă de capul lui, ci după un program stabilit pentru fiecare în parte, după caracteristicile organismului, a redus aproape la minimum accidentările, iar rigurozitatea a făcut ca toată lumea să fie egală, să nu mai existe invidii, şi atmosfera să fie perfectă. Cel mai la îndemînă exemplu e unul recent: după 6-2 pe “Bernabeu”, mai mulţi jucători au întîrziat la antrenamentul de a doua zi. Explicabil într-un fel, euforia succesului, dar şi călătoria cu avionul înapoi acasă influenţînd obiceiurile jucătorilor. Nu şi pe ale antrenorului, care a amendat aproape jumătate de echipă pentru întîrziere, dar şi pe el, căci ajunsese cu 2 minute mai tîrziu.

[forum] Last 4: CL Semifinals - Barcelona vs Chelsea

Forum:

8:50 pm
I think we will do well

8:54 pm
We need to score early. I hate to see penalty though.

8:54 pm
Great..

8:54 pm
What a strike. 1-0. C'mon we can do this!

8:56 pm
Barca going out.

8:57 pm
I don't know. Remember the Madrid match where we concede the first goal and won the match by big margin? I can see it happening again. I hope so.

8:59 pm
Possesion:
Chelsea 30% - 70% Barcelona

9:05 pm
Messi & andy Gray are both pissing me right off.

9:16 pm
Alves gets yellow, out for Final.

9:16 pm
Gus Hiddink walks like an old woman.

9:17 pm
31 minutes past and we aren't looking good.

9:35 pm
I stated it before. Henry could of been the key here.
Can we please stop trying to walk into the goal!?!?!?

9:38 pm
can't we just be lucky once?
what a flipping goal, this guy won't hit it like this in the next 1000 tries.

9:38 pm
2nd half is going to be a repeat of the first leg since guaranteed. Barca will have 0 shots on goal but 80% possession.

9:44 pm
so in 2 years we got defeated by 2 English teams with EXACT same tactic, did Pep watch the replay of last year or what? . Last year it was Paul Scholes who scored an EARLY goal (14th minutes) , now the same s*** happens.

9:46 pm
Have some faith guys. Last season we would never have recovered from this. This season, i have been surprised many a times.

9:50 pm
Chelsea will eventually drop every player back in there half like United did last year..... and we will get some chances... Its up to Etoo to take it!!!!!!

9:50 pm
WTF WAS THAT.

9:56 pm
Valdes MOM and thats not good

10:01 pm
iniesta..... toooo muccchhh... shoooooot!

10:01 pm
we are being pathetic .....ridiculous.

10:04 pm
We are looking better. Chelsea are opening up . They are trying to attack. I am getting a heart attack.

10:05 pm
OMFG SS didier drogba just went under the icecap.

10:05 pm
Drogba is pathetic. Always acts like he got shot.

10:07 pm
No players are playing good. AWFUL. When they have a half chance, instead of setting up a shot, they attempt to penetrate the box even further. How deep do they need to go to score ffs.
Pep needs to do something. 0 shots on goal in 65 minutes. ****.

10:08 pm
20 min to go! I just shite my pants!
We have no shots on target! Wtf is wrong with our guys? We're embarassing ourselves by not shooting on target!

10:08 pm
RED ON ABIDAL

10:09 pm
RED CARD.
Game over.
ABIDAL DIDN'T EVEN TOUCH HIM.

10:09 pm
Bullshit.

10:10 pm
flipping PAID OFF REF BITCH.

10:13 pm
1 goal, that's all we need. C'mon how hard can this be. It's all a mind trick .
DANI ALVES GET OFF THE PITCH F**K

10:14 pm
Alvez same story all night long, you'd think hed be on fire knowing he gonna miss the final. Jagoffs gonna catch us on the break & finnish it off.

10:15 pm
One of didier drogbas ballast tanks is malfunctioning, he goes off.

10:16 pm
SCORE, BARCA, SCORE, GODDAMN IT!!!!

10:19 pm
We've lost this and I've lost hope!

10:21 pm
O.M.F.G. Why would Dani Alves take that free kick? 100% of his shots have been WAY OVER the bar. I've lost all hope. So much for the dream season..

10:26 pm
Pep: thanks for the dream! Thanks for letting us dream at the treble! Maybe next season! No worries, we still love you and we still thank you for La Liga and Copa(we know you're gonna win this)!

10:33 pm
Dani Alves makes me want to vomit. He's not even playing. We finally are setting up a good chance, everyone forward, and he gets the ball and kicks it way far to no one... Wtf is wrong with his head.

10:34 pm
Bye Barca. Good luck next year.

10:35 pm
GOAAAAAAAAAAAAAAALLLLLLL
!!!!!!!!!!!!!!

10:36 pm
HOLY CRAP I'M CRYING. WOWWW!!!!!!! IM SHAKING SO MUCH!!!!!!!!!!! INIESTAAAA GOAALALALL!L!

10:38 pm
Its official: I want Iniesta's babies.

10:39 pm
BREAKING NEWS: BALLACK JUST RAPED THE REF.

10:42 pm
INIESTA!!!!!!!!!!!!!!!! 2 heart attacks later we are in the final

12:39 am
And another. I'd title this: "Alas, I knew poor Yorrick well", for those of you who are familiar with Shakespeare.

 12:54 am
It's funny how it took several Chelsea players to hold back Drogba after the game, but during the game he fell over when a breeze came his way.



2:39 am
"I switched on 20 minutes from the end and heard a commentator say "...has been sent off," dribbles Alex Sharkey. "For the next five minutes I sat admiring Chelsea's resolve in defending with only ten men, before realizing it was the attacking team who were a man down. So let's put an end to all that "Barca didn't deserve it" nonsense right now." It's fair point, folks.

“Perhaps if they only bring eight men to Munich then we have a chance.” -Marc van Bommel after losing 4-0 in the first leg of the CL QF.

Champions League

[Traian Radu Ungureanu] Petrescu, singur la Londra

[CFR] Apoi, primul club din România care dă, după un amar de ani, senzaţia că ştie şi poate ceva în fotbalul superior european. În sfîrşit, adjudecarea problemei fundamentale de management în fotbalul intern, unde modelul Becali e de acum demonstrabil depăşit.

 Dan Petrescu a fost adus de canalul ITV1, care a transmis meciul, a stat pe scaun cu o privire lucind de inteligenţă, a vorbit curat şi precis engleza tehnică a antrenorului competent şi a dominat tehnic, de la un cap la altul, discuţiile. 

Petrescu face poftă de fotbal gîndit, disecat şi explicat, aşa cum deschid apetitul marii chefs ai telviziunii franceze. Îndrăzneţ, isteţ, fără fudulie şi tobă de carte, Perescu a lăsat impresia, la Londra, că România trebuie să aibă o presă sportiva imperială şi manageri enciclopedici. Din fericire, Petrescu s-a prezentat singur la Londra.

[Adrian Georgescu] Două feluri de a muri

Partida cu Fiorentina a fost poanta unui banc prost pe care îl ştiam de mult. Steaua nu merita să acceadă în faza superioară a Ligii Campionilor, aşa cum nu avea ce căuta nici în Cupa UEFA. De fapt, pentru un astfel de meci nu merita nici să deschizi televizorul. Într-o competiţie adevărată, e o echipă care poate să respingă repetat, să facă un triunghi de pase cu un colţ în aut şi să spună cursiv alfabetul fotbalului mare doar pînă la litera B. Atît.

Circulaţia balonului a fost browniană, ca şi cum ai arunca un lighean din vîrful muntelui şi te-ai aştepta să ajungă la poale într-un punct fix. Toja a semănat cu un tramvai care se căzneşte să nu sară de pe şine, iar Dayro era la o şedinţă foto, la care Semedo monta lumina. Echipa a stat în Baciu, Petre Marin şi în Ovidiu Petre. Atacanţi? N-au fost. A existat doar un Bănel care se chinuia să dea găuri în beton cu o scobitoare.

Nu pot încheia acest articol fără a aminti de nedreptatea care i se face celeilalte reprezentante a României în Champions League. CFR Cluj a fost lăsată în mod nemeritat în penumbră de toată media de specialitate, şi nu doar înaintea ultimului meci, cel lipsit de miză. S-au făcut zeci de emisiuni şi de pagini despre o şansele unei fantome de a învia, neglijîndu-se adevărata întrupare din fotbalul nostru. Motivul l-a constituit deja obişnuita orientare a subiectelor după criteriul numeric al suporterilor. Pe teren însă, acolo unde vorbele nu înseamnă nimic, Clujul a jucat fotbal, iar Steaua nu. Dacă ieşirea CFR-ului din competiţie reprezintă doar amînarea performanţei pentru anul viitor, cea a Stelei este un act de justiţie al fotbalului.

[Cătălin Tolontan] Premiera

Gluma a făcut epocă. A ajuns să fie atribuită lui Teaşcă sau lui Costică Rădulescu sau oricui vreţi. Un antrenor de fotbal privea un concurs de gimnastică. Lumea, încîntată. Antrenorul, aşişderea. Aplauze, blitzuri. La un moment dat, în plină luptă a fetelor cu gravitaţia, tehnicianul se freacă pe chelie şi zice: “Foarte frumos! Foarte, foarte frumos! Dar la poartă cînd se trage?”.

Ei bine, uitîndu-se la fotbalul nostru care seamănă cu gimnastica, UEFA a început să se întrebe acelaşi lucru. La meciul Steaua - Fiorentina a fost pentru prima oară în istoria transmisiilor UCL cînd organizatorii au aruncat la coş sobrietatea manualului de transmisiuni TV şi au lansat o statistică maliţioasă: “În ultimele 30 de minute, gazdele n-au tras la poartă”. Aşa ceva nu s-a mai pomenit!  Champions League să-şi ironizeze produsul.

Asistăm la un faliment. A eşuat felul în care e condusă Steaua. Au eşuat bunăvoinţa de clan şi generozitatea anapoda. A eşuat încăpăţînarea de a decide totul, de unul singur. Cînd patronul decide cine trage la poartă, fotbalul devine gimnastică. Dar fără campioane olimpice.

[prosport.ro] Dinamo, învinsă de NEiCa Nijmeni

Să fim clari de la început: singurul lucru modern în dreptul olandezilor de la NEC nu a fost decât aşezarea pe teren. Celebrul 4-3-3, vizibil de la o poştă în meciurile naţiei lui Van Basten. În rest... nimic.

[...]

[Daniel Nanu] Oierul şi zidarul

[...]

Din păcate pentru echipă, Steaua aduce în Liga Campionilor cu textul lozurilor răzuibile. „Mai încearcă o dată”. În primul an, a fost ruşinată de Real şi de Lyon. În cel de-al doilea, meciurile cu Arsenal şi Sevilla au avut altă desfăşurare, dar efectul cam acelaşi. Nici alaltăieri, cu maşinăria germană, n-am avut parte de un scenariu prea schimbat, deşi iluziile erau mari. Exact invers faţă de CFR, unde redacţiile scormoneau statisticile după scoruri-fluviu înainte de meci, pentru a dibui în toiul nopţii sertarul cu metafore. Vinovat, mai ales Culio, omul care la 19 ani încă se mai îndeletnicea cu mistria şi căruia ziarele i-au închinat paginile cu o generozitate apusă de la retragerea lui Hagi încoace.

[Alex Florescu] Din livada

“Draga jurnalule,

Azi am jucat cu Bayern si am luat bataie cu 1-0. Mai bine ma faceam frate de sange si cu Uli Hoeness, poate o puneam de-un egal. Ai dracu’ aia de la organizare. Cica nu mai aveau Sangria. Ii dau afara si pe astia. Totusi prevad io ca luam zece puncte in grupa asta. Si Mitica mi-a zis ca si el crede ca putem mai mult de-atat. Nici nu mai trimit recuperatorii la Pitesti, la parintii lu’ Mutu, ca m-am inteles cu el sa nu ne dea gol si sa-i strice si fazele lu Gilardino, ala de joaca cu el in atac. Nu inteleg de ce Arthuro ala nu gaseste poarta. O sa ii amendez si pe aia care au montat portile, le-am zis sa le faca mai late. Semedo nu-mi mai place, ca a ratat cu poarta goala. Si cand te gandesti ca a mancat struguri la mine in loja. Si cred ca erau si pere acolo, ca am vazut ca si-a-ndesat si-n buzunar cateva. Si mai e si negru, pe deasupra. Si am luat si gol din faza fixa… o zi neagra. Daca zic ca ziua e neagra m-or face hahalerele astea de ziaristi rasist? Sa vedem daca au ei tupeu, ca ii zic lu var-miu sa-i faca de la brau in jos, ca el se pricepe la de-astea. Pai ce, m-am impacat degeaba cu el?

Si Lacatus parca a fost fricos in primele 20 de minute. Iar am scris degeaba unspele ala. Si acum am scris citet, asa cum imi ziceau astia prin club, ca cica nu se intelegea nimic. Dar nu e Ochii Rosii ala in echipa ca sa mai zici ca incurc io numele jucatorilor.

Ma jurnalule, ca acum ma si repet… chiar am io echipa de zero puncte in Liga? Trebuie sa ma implic io iar ca sa mearga treburile? Sa mai dau o raita pe la Athos, sa le mai las niste fonduri nerambursabile la preotii aia? Sa mai fac trei matanii?

Oi fi facut io bine ca i-am laudat pe CFR? Daca ma gandesc bine, ei ar trebui sa-mi multumeasca. A zis si Olaroiu ca daca nu bateam noi pe Kiev, CFR-ul nu ajungea sa joace cu Roma. Pai Paszkany ala nu merita sa-i laud io echipa, ca i-a laudat-o destul ala care a comentat meciul pe ProTV. E antistelist, asa mi-au zis mie cunoscutii. Pai Sponte asta doarme-n post? Nu cauta si el listele cu dusmanii mei? Cred ca asta de la ProTV i-a trimis si lu Muresan mesaje de felicitare in care zicea si vorbe urate de Steaua, ca mi-a zis un suporter de-al nostru deghizat in clujean ca i-a gasit telefoanele lu Iuliu de si le pierduse el pe Olimpico. Da am avut io ac de cojocul lu reporteru asta. Sa-l vad daca o mai avea tupeu el vreodata cat o trai sa care microfoane pe sub loja mea. I-am zis sa nu vina in Ghencea dupa ce se ia el de familia mea. I-am dat niste cotoare de pere-n cap… Am jucat si io pe laptopu meu Counter Strike si a-nceput sa-mi placa. Al dracu’ sa fiu de nu data viitoare i-l arunc pe Argaseala-n cap, sa simta. Si torn si smoala incinsa si apa clocotita, si dau drumu si la vipere, ca doar sunt un fel de Burebista sau Decebal si Steaua e Sarmisegetuza mea. Fac ce vreau io, da? Si daca vreau, arunc si cu cotoare. Si il chem si pe fina-miu sa dea cu pietre. Acu’ il sun.

Jurnalule, aici ma vad nevoit sa inchei, ca ma suna Borcea sa miorlaie ca pisica. Da lui ii e ciuda ca n-aude si el imnu’ Ligii. El sa fie sanatos, ca daca se duce-n Liga, tot noua trebuie sa ne multumeasca. Si, oricum, nici el, nici Paszkany si nici Muresan n-o sa-si faca frati de sange ca mine.

P.S.: am avut si gol anulat, da ma duc maine la “Nasu” sa ii zic sa faca presiuni la UEFA sa ne mai dea si noua arbitri ca in meciu’ cu Galata, de-a crapat Ali Sami Yenu’-n doua si Skibbe ala vorbea singur in vestiar. Si dup-aia ma duc si la “Nasu” Moraru, ca mai am niste suste si pe-acolo. Povestesc cum am calculat io ca un Pitagora traiectoria cotorului de para”.

[Radu Banciu] Nesfârşit

Prima certitudine: Steaua nu va avea 18 puncte la sfârşitul meciurilor din grupe. E o surpriză pentru toată lumea, în frunte cu Gigi Becali, desigur, cu atât mai mult cu cât fusesem temeinic pregătiţi să-i vedem pe cei mai fideli supuşi ai Domnului triumfând pe toate fronturile.

[...]