George Sas:  [BCN-Pan 5-1]
    

Daca in PES2011 poti juca cum a facut-o Barca aseara, as fi pe deplin multumit. Niciodata nu am vazut intr-un meci de fotbal atata viziune si asa joc de pase. Parca toti jucatorii au o singura minte, probabil mintea lui Guardiola;)

P.S. Messi a fost fantastic, desi e din ce in ce mai egoist. Poate fiindca e din ce in ce mai fantastic.

 Sid Lowe:  [BCN-Herc 0-2  RMA-Osa 1-0]

The score coming in from Barcelona got the biggest roar of an otherwise largely tedious night at the Santiago Bernabéu. Real Madrid looked impenetrable defensively but, the excellent Mesut Ozil apart, lacked fluidity and creativity in attack. Meanwhile, Cristiano Ronaldo's obsession with shooting from everywhere and anywhere is getting out of hand. He had ten shots on Saturday night. Having drawn their first match 0-0 and taken until the 48th minute to get the only goal on Saturday night, Madrid have now – in goalscoring terms – officially made their worst ever start to a season.

Why is the portuguese even trying? He's the only one who feels the "best player of the world" title is still up for grabs.

Caceres

-- caceres got loaned to sevilla?

-- yep, ****ty deal. loan with buy option of only 5 million.

-- Never want to see him back in Barca colours again, I'd rather take Olegeur

-- or a traffic cone

[Ramzi] Barcelona's ibra-gate: When leaders at the top do a childish job.

 It was so hilarious to a level that Rosell posted on his tweeter account: “Now I am going to meet Galliani” even before Milan officially provide their formal offer. Ladies and gents, that’s the president of the club, we are talking about!

Is that a thumb or a middle finger?

Milan applied a set-in negotiating strategy. They brought all the staff they needed to make sure they give no space of time for Barca management to reconsider. All decisions were taken at the heat of the moment. That’s predictable, when Barcelona brings all their staff to the negotiation’s table as well. That’s a sign that you are desperate. That’s a sign that you have no way back. That’s a sign that you don’t want to take any time thinking about the whole situation. You made the decision and you consider negotiations as logistics. That’s a “take him please!” And a veteran football director like Galliani will easily ride your back when you bow that low.

[FCBlog] Selling BANGS, aka Rosellnomics, 101

Commenter "IS" summed up the transaction a lot better than I could have, so I’ll reprint it here, so that we can all have a giggle:

Galliani: “How much for the big guy?”
Rosell: “70”
Galliani: “Last price?”
Rosell: “50”
Galliani: “I’ll give you 5”
Rosell: “No, last price 45, and like that I’m already losing compared to how much he cost me”
Galliani: “I can go up to 10, but that’s it”
Rosell: ” Ummm …. No? 40?”
(Galliani walks away)
(Rosell chases him with ‘the big guy’ in his hand and shoves ‘it’ in his hand)
Rosell: “Ok, ok, 30 — but just for you!”
Galliani: “25”
(Galliani waves the cash infront of Rosell)
(Rosell’s eyes widen and sparkle as he starts dreaming of all he can do with the monies — but then reverts to a a big frown)
Rosell: “Fine, 25, here you go…”
(Rosell hands over ‘the big guy’ and takes the money and counts it)
Rosell: “Mister, Mister! There’s only 24 here!!”
Galliani: “Sorry, that’s all I had on me”
Rosell: “Oh, ok… well.. please come again and I make you another great deal. Oh… and tell your friends!!”


http://www.barcelonafootballblog.com/4200/selling-bangs-aka-rosellnomics-101/

[The Guardian] The Knowledge

"My wife is a heartbroken Cruz Azul fan," writes Ricardo Mora. "This past week they lost their fifth consecutive final. Here in Mexico we have short tournaments with just 17 games and then a post-season. Cruz Azul managed to get to the last three finals and lost them to Santos, Toluca and Monterrey. In between they also competed in the Concacaf Champions League and reached the final in the last two seasons losing to Atlante and Pachuca. Is there any other fan out there with such a heartbroken heart as my wife? Has this ever happened to any other team in such a short span?"

Firstly, Ricardo, you might want to break the bad news. It's even worse than you thought. "As a British Cruz Azul fan living in Mexico City for the last 13 years, I can assure you that the situation is actually worse for your wife than you think," writes Louis Loizides. "Cruz Azul have lost their last seven finals, not just five. Prior to the five finals you mention, they also lost the league final in December 1999 against Pachuca and then the final of the Libertadores against Boca Juniors the following year. Just thought you should know."

But comfort is at hand. Mrs Mora should just be glad she isn't a Benfica fan. "While not exactly the same thing, I thought of Benfica winning its first two Champions League finals (in 1961 and 1962), and since then losing in 1963 (against Milan), 1965 (against Internazionale), 1968 (against Manchester United), 1988 (against PSV Eindhoven) and in 1990 (against Milan)," writes Hugo Carreira. "It's called the curse of Béla Guttmann (who, having won those two titles, was sacked and left Benfica saying they would never win it again in the next 100 years. Only 52 more to go)."

------------------------------------------------------------------------------

"The banter took an interesting turn in the pub when one of my mates claimed that a player-manager at Carlisle once placed himself on the transfer list, then sold himself to another club. Can this possibly be true?" enquired Stephen Guilfoyle back in 2006.

While we would never advocate believing everything you hear down at your local, Stephen, on this occasion the banter is spot-on. Ivan Broadis, born in Poplar, east London in 1922, is the man at the centre of this tale, although, as John Briggs notes, "the Football League read his signature incorrectly and he was registered as Ivor, by which name his has been recognised ever since." Ivor's early playing career took in amateur appearances for Finchley, Northfleet, Finchley again, Tottenham, and Millwall, before he became the youngest player-manager ever at Carlisle - in 1946 - at the tender age of 23.

"Although his time as manager of the club could be regarded as being average, Broadis laid the foundations for the future, and when he left in January 1949 (replaced by one Bill Shankly), United were in a far healthier state than when he had taken over," explains the club. "Still registered as a player, he sold himself to Sunderland for £18,000 claiming that it was in the best interests of the club that he leave, providing Carlisle with suitable financial reimbursement for the transfer. The fans were not convinced, but accepted his move out of respect for the money it produced. Ivor is officially the first ever manager to transfer himself to another club."

---------------------------------------------------------------------------

"After seeing that Nani has managed to rule himself out with an injury suffered while attempting an overhead kick in training, I was wondering what would be the most ridiculous way in which a player has cost themselves a World Cup appearance?" asked Steven Maley last week.

Ridiculous? World Cups? Raymond Domenech seems the natural place to start. "If Robert Pires is to be believed his reason for missing out on the World Cup in 2006 was being a Scorpio," writes Diego Black. Not sure if that can be considered the player's fault but damn ridiculous in any event."

The Knowledge favourite's second-favourite goalkeeper (after our old friend Lutz Pfannenstiel) Jean-Marie Pfaff cost himself a World Cup appearance in 1982 for disclipinary reasons after apparently pretending to drown in the swimming pool at the Belgium team hotel.

Whether Wayne Bridge's decision to miss this World Cup was ridiculous is open to interpretation, as, to a lesser extent, is Roy Keane's decision to walk about of the Ireland camp in 2002.

Injury-wise, as many of you pointed out, Brazil captain Emerson ruled himself out of the 2002 tournament after injuring a shoulder while mucking about in goal in training and the Spain goalkeeper, Santiago Cañizares, missed the same tournament after severing a tendon in his foot after dropping a bottle of aftershave on it.

In a slightly different direction: "Another story is the one about the Yugoslav captain in 1950," writes Eberhard Spohd. "Right before the beginning of the match against Brazil Rajko Mitic ran against the dressing room door and severely cut himself. But that didn't cost him the appearance in the game: the wound was stitched up an Mitic followed his team on the field after the kick-off. As far as I know it's the only match in World Cup history not to begin with 22 players on the pitch." Quite what he was doing running into a door in the first place is open to question.

And though he didn't miss a World Cup game, it's always worth remembering that Norway defender Svein Grondalen had to withdraw from an international during the 1970s after colliding with a moose while out jogging.

[anglofil.ro] Căldură mare, monşer!

Daniel Conțescu de la EVZ în interviul cu Hagi: „Condiţii meteo asemănătoare cu cele întâlnite de Generaţia de Aur în 1994. La meciul cu SUA erau 42 de grade la un metru de sol!”

 

Şi acum lecţia de geografie de gimnaziu: când în emisfera nordică e vară, în cea sudică e iarnă. Africa de Sud e, cine ar fi crezut, în emisfera sudică. Deci Mondialul se va desfăşura în condiţiile unei ierni mai blânde, cu temperaturi de 18-19 °C ziua care coboară sub 0 °C în timpul nopţii, mai ales în oraşele aflate la altitudine ca Johannesburg. De asta cam toate echipele sunt acum prin munți, ca să se obișnuiască cu temperaturile mai joase și cu altitudinea.

Ignorance is bliss, mate! 

 (Alex Enăşescu)

Last Guti entry

Guti seems to have changed his mind about his announced departure from the club on hearing Mourinho would be Madrid's next coach.

Mourinho also gave Guti the very bad news that he is most unimpressed by the maverick midfielder’s reported U-turn over his decision to leave the club: “For me Guti has gone. I read what he has been saying and that’s what counts. He said goodbye to the fans, did a lap around the pitch..."

[Sid Lowe] The Sids 2010! The complete review of the past La Liga season

Every single week this season, right up until the final week, one lucky Real Madrid player was chosen to give an official interview. And every single week this season, right up until the final week, the backdrop was the same: a webpage with the glorious and proudly prophetic headline "Real Madrid win their 10th European Cup". Fortunately, they didn't look remotely silly because Madrid did indeed win their 10th European Cup on Saturday night and at their own stadium too, Marca's editorial on Monday morning gleefully declaring "football proves Madrid right", while they dedicated a wraparound cover to the greatest Madridista triumphs.

But while the Madrid sports media tried to sell their club's rip-roaring Champions League success, the rest of the country couldn't help noticing a sixth successive last-16 knockout against Olympique Lyon. Or a season that ended with the Second Coming looking rather like the First Going, Madrid finishing empty-handed. The good news for Madrid was that despite the presence of Wesley Sneijder and Arjen Robben, they avoided the embarrassment of watching Barcelona contesting the final. And worse still, winning it. Even T-shirts couldn't rescue Pep Guardiola's side against Inter in the semi-final.

United fan:  "I just find it amazing that after all the money Madrid spent, they're the exact definition of a one man team."

[Daily Mail] Cel mai tîmpit titlu de articol.

January 2009:  The best players of the world (and Xavi): Ronaldo crowned king of football.
Cum să ţii aşa ceva pe net un an jumate [and counting...]?

[Adrian Cercelescu] Moartea pasiunii, în chiloţi noi

Cred că de doi ani nu mi-am mai speriat copiii şi vecinii strigand GOOOOOL! în stil sud-american, la un meci de fotbal al naţionalei. Ultimul răcnet l-am dat când a înscris Mutu cu italienii, la Euro, după care mucles - că doar nu m-am tâmpit să urlu când deschidem scoru cu Insulele Feroe. Mă, şi ce suflet puneam când jucau băieţii. Cum mă mai dopam cu titluri din ziare. Acum ori niciodată, Pă iei!, 17,5 ore până la meciul secolului, Azi facem istorie. După care mi-am luat seama: ce dracu, sunt prostu lor? Adică io, ca suporter, intru în cantonament cu o săptămână înainte, nu ating berea, şpriţul sau oricea altă substanţă de îngrăşat ca să fiu în formă maximă când îmi transport prietenii în Piaţa Universităţii - şi în timpul ăsta fotbaliştii şi-o trag în freză şi exersează scheme imposibile cu bagaboantele? Gata! Îmi agăţ telecomenzile în cui.

Moartea pasiunii nu s-a produs fulgerător, dar erau semne clare că dragostea se degradează. Mi s-a întâmplat să aţipesc odată în plină dominare tactică la mijlocul terenului. Bă, şi nu mă simţisem deloc obosit. Dar, de prin minutul 15-aşa, mă uitam cum pli-iimbă ai noştri mingea şi parcă îmi legănau un ceas d'ala de buzunar în faţa ochilor. La un meci capital de calificare, m-am surprins schimbând canalele ca să văd niţică acţiune la o partidă de snooker. În ultima vreme, celebrele mele zbierete care îmi împinseseră faima dincolo de zidurile blocului au fost înlocuite cu un eh! - la golurile lor şi hm! - la ale noastre. Aseară am zis eh! de doo ori şi ăsta a fost tot meciul. Băieţii de la ProSport au rezumat splendid omorul pe care l-am luat de la Israel: Ştrul l-a bătut pe Bulă.

Mă uitam de dimineaţă pe ştiri şi-am văzut că ni s-au întors olimpicii de la Vancouver. Unii mulţumiţi că au ieşit pe locul 10 la biatlon, alţii surprinşi plăcut că au fost pe 11 la bob şi tot aşa până la ăia de ieşiseră pe locul 85 - satisfăcuţi că au putut admira peisajul canadian de la Start până la Finish. Şi am făcut comparaţia cu fotbaliştii: şi ăştia fără o medalie la viaţa lor, şi ăştia mulţumiţi că fac mişcare în aer liber. După care am extins analiza şi-am constatat următoarele. La fotbal, ocupăm locul 36 pe naţiuni (după Honduras), adică stăm ceva mai bine decât la schi fond (locul 37) şi mai prost decât la schi acrobatic (locul 33). N-o să intru acum în banalităţi şi meschinării - că cât câştigă unu care sare cu schiurile şi cât ridică unu care ratează săritura la cap. Doar atâta zic: ăstora de ne-au adus mai rău decât Hondurasul le face statul stadion de 200 de milioane de euroi, la Bucureşti. Iar ei, ca să pună capăt rezultatelor tragice din meciurile în care ne reprezintă, nu găsesc altceva de schimbat decât culoarea chiloţilor? (Adrian Cercelescu)

[Football Mood] Ramzi on transfers

[...]

It’s not right to pay the amount of cash needed to get Cesc back home, he found a new home for himself once, and he can find another home if he wanted. But the guy is most likely a Barcelona player next season. When he wears the Barcelona shirt, he is our kid again, and will get all the support required.
For fifty millions of cash you can buy Silva who can do everything Cesc does and more, and you will still have enough money to make an agreement with a hairdresser to take care of Iniesta’s hair for the rest of his career. It’s smarter to invest that amount of money on Silva and Iniesta's hair than on Cesc, no offense.

But the guy is coming. I think JDS will be the victim of signing Cesc as he plays almost an identical role, while Thiago has some other features that makes him a different kind of players than Cesc. 

[...]

2) If we sign Villa, the offense line will look like this:
Villa-Ibra-Messi as starters and Pedro- Bojan -Jeffren as backups. That’s my favorite structure. Villa is a goal scoring forward who will be converted to a flank forward role (Henry), which will guarantee more goal scoring qualities than getting a pure wing. He is more compatable to Ibra and Messi style of play than any other option and he fits perfectly our tactical structure that is a mix of 4-3-3 and 4-4-2 diamond. Even for the youth, it’s better that the first team sign a 28 years old player than a 22 years old wing. Keeping in mind that so far we don’t really have a young striker whom we can put our bet on for the future (in the following 5 years), while on the flanks we have lot of Pedros and Jeffrens. Even Bojan is at the moment closer to a flanked forward/second striker than a nine.

Even with Henry staying, I still favor Villa over Silva, especially if we signed Cesc. Silva is a great talent that any team would like to sign, but I can’t find anything Silva can do that Iniesta cant. Something we can’t say about Villa.

Champions League

[Traian Radu Ungureanu] Petrescu, singur la Londra

[CFR] Apoi, primul club din România care dă, după un amar de ani, senzaţia că ştie şi poate ceva în fotbalul superior european. În sfîrşit, adjudecarea problemei fundamentale de management în fotbalul intern, unde modelul Becali e de acum demonstrabil depăşit.

 Dan Petrescu a fost adus de canalul ITV1, care a transmis meciul, a stat pe scaun cu o privire lucind de inteligenţă, a vorbit curat şi precis engleza tehnică a antrenorului competent şi a dominat tehnic, de la un cap la altul, discuţiile. 

Petrescu face poftă de fotbal gîndit, disecat şi explicat, aşa cum deschid apetitul marii chefs ai telviziunii franceze. Îndrăzneţ, isteţ, fără fudulie şi tobă de carte, Perescu a lăsat impresia, la Londra, că România trebuie să aibă o presă sportiva imperială şi manageri enciclopedici. Din fericire, Petrescu s-a prezentat singur la Londra.

[Adrian Georgescu] Două feluri de a muri

Partida cu Fiorentina a fost poanta unui banc prost pe care îl ştiam de mult. Steaua nu merita să acceadă în faza superioară a Ligii Campionilor, aşa cum nu avea ce căuta nici în Cupa UEFA. De fapt, pentru un astfel de meci nu merita nici să deschizi televizorul. Într-o competiţie adevărată, e o echipă care poate să respingă repetat, să facă un triunghi de pase cu un colţ în aut şi să spună cursiv alfabetul fotbalului mare doar pînă la litera B. Atît.

Circulaţia balonului a fost browniană, ca şi cum ai arunca un lighean din vîrful muntelui şi te-ai aştepta să ajungă la poale într-un punct fix. Toja a semănat cu un tramvai care se căzneşte să nu sară de pe şine, iar Dayro era la o şedinţă foto, la care Semedo monta lumina. Echipa a stat în Baciu, Petre Marin şi în Ovidiu Petre. Atacanţi? N-au fost. A existat doar un Bănel care se chinuia să dea găuri în beton cu o scobitoare.

Nu pot încheia acest articol fără a aminti de nedreptatea care i se face celeilalte reprezentante a României în Champions League. CFR Cluj a fost lăsată în mod nemeritat în penumbră de toată media de specialitate, şi nu doar înaintea ultimului meci, cel lipsit de miză. S-au făcut zeci de emisiuni şi de pagini despre o şansele unei fantome de a învia, neglijîndu-se adevărata întrupare din fotbalul nostru. Motivul l-a constituit deja obişnuita orientare a subiectelor după criteriul numeric al suporterilor. Pe teren însă, acolo unde vorbele nu înseamnă nimic, Clujul a jucat fotbal, iar Steaua nu. Dacă ieşirea CFR-ului din competiţie reprezintă doar amînarea performanţei pentru anul viitor, cea a Stelei este un act de justiţie al fotbalului.

[Cătălin Tolontan] Premiera

Gluma a făcut epocă. A ajuns să fie atribuită lui Teaşcă sau lui Costică Rădulescu sau oricui vreţi. Un antrenor de fotbal privea un concurs de gimnastică. Lumea, încîntată. Antrenorul, aşişderea. Aplauze, blitzuri. La un moment dat, în plină luptă a fetelor cu gravitaţia, tehnicianul se freacă pe chelie şi zice: “Foarte frumos! Foarte, foarte frumos! Dar la poartă cînd se trage?”.

Ei bine, uitîndu-se la fotbalul nostru care seamănă cu gimnastica, UEFA a început să se întrebe acelaşi lucru. La meciul Steaua - Fiorentina a fost pentru prima oară în istoria transmisiilor UCL cînd organizatorii au aruncat la coş sobrietatea manualului de transmisiuni TV şi au lansat o statistică maliţioasă: “În ultimele 30 de minute, gazdele n-au tras la poartă”. Aşa ceva nu s-a mai pomenit!  Champions League să-şi ironizeze produsul.

Asistăm la un faliment. A eşuat felul în care e condusă Steaua. Au eşuat bunăvoinţa de clan şi generozitatea anapoda. A eşuat încăpăţînarea de a decide totul, de unul singur. Cînd patronul decide cine trage la poartă, fotbalul devine gimnastică. Dar fără campioane olimpice.

[gsp.ro] "De ce alergi, bă?"

Mijlocaşului buzoian i s-a reproşat chiar în timpul meciului de către elevii lui Pedrazzini că joacă la sacrificiu

Dezvăluiri-surpriză făcute ieri de unii dintre jucătorii Gloriei Buzău, care s-au aflat duminică seara pe teren la egalul cu Steaua din Ghencea. "Fotbaliştii Stelei erau foarte nervoşi, iar mai ales în prima repriză ţinta reproşurilor a fost Eric Bicfalvi. S-au luat de el că de ce aleargă atît de mult, că de ce trage tare, că de ce intră agresiv", a spus unul dintre buzoieni.

Un altul a confirmat spusele colegului său. "Nu au strigat să o lăsăm mai moale, însă le-au reproşat unora, mai ales celor care sînt împrumutaţi de la Steaua, modul agresiv în care jucau", a spus fotbalistul Gloriei Buzău. 

[...]

[prosport.ro] Rapidul se afundă tot mai mult

„Hei, ce ploaie şi ce vânt...Dacă v-au plăcut bufonii, mai poftiţi şi-n altă seară”, răsună şi astăzi vocea unui mare rapidist, Florian Pittiş, în piesa celor de la Pasărea Colibri, „Cântecul bufonului”. Cam aşa a fost şi ieri la Târgu Jiu. 

[...]

Iar Cîrţu nu are mamă, nu are tată, pentru că după nouă echipe antrenate în 20 de ani de Liga I se sensibilizează doar când vine vorba de Universitatea Craiova. Ieri a executat Rapidul după stilu-i caracteristic: atacul e cea mai bună apărare, iar contraatacul devine letal când „Sorinaccio“ este pe bancă. Iar bannerul „Nu ne meritaţi!”, afişat pe gardul peluzei din Târgu Jiu de cei 100 de fani ce-au îndurat ploaia, spune adevărul despre o echipă ce nu se mai regăseşte de la victoria cu Dinamo.

Pandurii au fost foarte bine montaţi. În clasament suntem tot la categoria vise urâte şi coşmaruri

- Sorin Cîrţu, antrenor Pandurii

[dinamo-online.net] CARATI-VA, daca aveti bun-simt!!!

scris in... 5 octombrie!

 Joi seara v-am dat creditul necesar pt ultima data....joi inspre dimineata am adormit insa greu cu durere in suflet si lacrimi in obraji. 

Vineri ne-am trezit cu uimire, in declaratii cretine, aceleasi cu iz de Champions League, competitie in care VOI nu aveti ce cauta.

CARATI-VA !!! Deoarece... 

Nicolae Badea 

Sub mandatul sau de CA al FCD, echipa a ajuns o rusine in Europa. Dintr-un brand cunoscut, Dinamo a ajuns pe locul 152, violata fiind, an de an, de tot felul de echipe ale caror nume sunt greu de pronuntat si scris.

Cristi Borcea 

mai bine de 10 ani ne pregateste pt Champions League. Si de mai bine de 10 ani, singurul rezultat este rusinea indurata an de an; niciodata din incompetenta sau lipsa de valoare ci intotdeauna din lipsa sansei, a arbitrajelor nefavorabile sau alinierii nefavorabile a planetelor.

Vasile Turcu 

Cercopitecul nu mai are nevoie de comentarii. O simpla poza este de ajuns.

Cristi Pulhac 

...gagicile, fitele si banii au fost mai importante decat cariera ta de fotbalist. Ai fi putut sa ajungi un cineva dar acum esti o nulitate absoluta. Ba mai mult, ar trebui ca si clubul sa-ti plateasca operatia de fractura de coloana pe care ti-a facut-o varful lui NEC in cele 2 meciuri.

Adrian Ropotan 

...in tine credeam cel mai mult. Aveai ceva din spiritul lui Catalin. Cu timpul insa, te-am ghicit atat noi cat si adversarii si arbitri: in afara de niste sarje kamikaze in terenul advers, incununate de fiecare data de niste caderi absolut grotesti, nu ai mai aratat nimic in ultimii 2 ani. 

Cu durere in suflet, tb sa-ti spunem adevarul in fata : nu ai valoare.

George Blay 

...your only quality is maybe that you have a big dick. Consequently, we suggest you a porn star carreer...good luck, far away from us!

[Alin Buzărin] Adios, senhores!

După Peseiro a căzut şi Magalhaes de la Buzău. Doi paşi spre redobîndirea identităţii

Ne îmbrăcăm în ţoale italieneşti, conducem maşini germane, ieşim în oraş la restaurant chinezesc sau indian, dacă n-avem bani de Sardinia sau de Costa Brava, ne facem concediul la castraveţii bulgarilor sau ne internăm de bună-voie într-un ultra all inclusive din Antalya. Asta nu înseamnă că ne pute tot ce e românesc, pentru că în egală măsură dăm pe gît o ciorbă de burtă cu mult mujdei sau golim grătarul de mici.

Fără a fi neapărat neaoş, suporterul român s-a cam săturat de abureli portugheze de proastă calitate. Sau de prin alte părţi, pentru că am cam început să ne umplem şi de rebuturi braziliene, despre care Wikipedia nu pomeneşte nici măcar la capitolul “cioturi”. Dacă în celebra enciclopedie nu eşti nici măcar “ciot”, înseamnă că nu exişti, n-a auzit nimeni de tine.

De Peseiro se auzise, pentru că a antrenat-o pe Sporting şi a ajuns pînă într-o finală de Cupa UEFA. Ca şi de Magalhaes, măcar ca fotbalist. Fundaş stînga la Benfica, a eliminat Craiova, iar cu naţionala Portugaliei ne-a bătut la Euro ‘94. Ei nu erau doar cioturi, dar şi-au adus cioturile cu ei. Ambii părăsesc prematur România (Peseiro încă nu, îşi mai aşteaptă caşcavalul restant), au fraierit în stînga şi-n dreapta şi acum lasă, sub contracte mari, o grămadă de jucători, de nivelul cărora Rapidul şi Buzăul puteau oricînd să găsească la Electromagnetica sau la Săhăteni.

Acordeonistul cu pantofi lăcuiţi a reuşit să scoată Giuleştiul în afara Europei şi să-l plaseze pe locul 11 în campionat. Dacă ar fi făcut Rada sau Nae Manea una ca asta, erau desfiinţaţi de şefi şi trimişi nu la Rapid doi, ci la Rapid douăş’doi, care s-ar fi înfiinţat urgent, special pentru ei. Lăutarul lusitan a stat cu fruntea întinsă pentru a primi bancnotele şefilor, murmurînd gazeluri la urechea lui Taher şi refrene uteciste, pe gustul lui Copos. Făcea arte marţiale pe marginea terenului şi apoi se plîngea că-l trimit arbitrii în tribună. Zbiera în engleză de baltă că mint ziarele, dădea cu Gazeta de pămînt, iar peste trei zile se dovedea că ziarul aruncat pe pardoseală avea dreptate pînă la virgulă.

Magalhaes, care probabil că nici portugheza maternă nu e în stare s-o vorbească fără bîlbîieli,  îndesa pe gîtul Buzăului tot felul de agarici care făceau alunecare la propriul portar şi-şi bătea joc de o grămadă de internaţionali de tineret pe care-i băga să joace din an în Paşte.

Ei, portughezii, pleacă şi nu-i regretă nimeni. În urma lor rămîn păcăliţii, la care de fapt trebuie înlocuită o literă, “c” în loc de “ţ”, ca să iasă păcălici. Copos e bărbat minoritar, nu declară nimic, şi încearcă să-l aducă pe Lucescu-tatăl, care n-o să vină niciodată. Taher e derutat, iar Costel Bucur va trebui să plătească o grămadă de neofiţi pe care i i-a lăsat portughezul în curte. Dar, în afara păcălicilor, care posedă talentul de a fi fraieri doar atunci cînd au chef, rămîn suporterii. Rapidiştii vor trebui să tragă tare pentru Intertoto, care s-a desfiinţat, iar buzoienii, cu două picioare şi ceva în liga secundă, să se intereseze de-acum dacă nu vinde cineva vreun loc la vară.

[prosport.ro] Dinamo, învinsă de NEiCa Nijmeni

Să fim clari de la început: singurul lucru modern în dreptul olandezilor de la NEC nu a fost decât aşezarea pe teren. Celebrul 4-3-3, vizibil de la o poştă în meciurile naţiei lui Van Basten. În rest... nimic.

[...]

[Daniel Şendre] Laser, frate!

Giuleşti, vara lui 2008. Structura acţionariatului modificată, antrenor de firmă, lovele grupa mare, optimism cît cuprinde. Dar, o mică problemă. Portaru’ nu mai vrea să semneze, cere bani mai mulţi. Ei bine, nu-i dau, dar nici pe loc nu stau. Aduc altu’. Şi-ncepe meciu’.

Cu ăsta mic în poartă. Îşi bagă tacticos mănuşile-n mîini, vuuuuu, vuuuu! LASER, FRATE! Apără la Rapid! Vrea în Champions Lig! Vuuu, vuuu! Şi hop, scapă mingea-n poartă. Singura pe care reuşise s-o prindă pînă atunci.  Ciudata maimuţă, care-l adusese p-un milion jumate, turbată la gratii! Banii meeeeei, punctele meleeeeeeeee! Aaaaa, aaaaaaaaaa!

Suporterii, prin tribune: “Ăsta nu mai prinde echipa niciodată”.

Noroc cu roboţelu’ ăla mic, rotund la cap, fost secund la Real Madrid, cu mînuţa aia a lui, la meciul următor îl pune iar pe foaie. Să te ţii! Ăsta-şi bagă iar mănuşile-n mîini, vuuuuu, vuuuuuuuu! Apără la Rapid! Vrea în Champions Lig! Vuuuu, vuuuuu! Şi scapă din nou mingea-n poartăăăăă!!!  

Suporterii? “Clar, ăsta are degetele rare!”.

E, la sfîrşit, ce să vezi? Pardo ăla micu’, de respira greu, îl ştiţi!, era un fel de CARLOS, mă!

MORALA? Dacă te-ai săturat să-ţi povestească alţii ce nasol e să nu poţi lua campionatu’ pentru că n-ai portar capabil, dă-i banii lu’ Coman!

* Adaptare după spotul “Laser, frate”.