[gsp.ro] Cătălin Ţepelin despre ruşinea la care o supune Gigi Becali pe Steaua » La pomană

În timp ce triou-ul Bucşaru - MM Stoica - Dan Petrescu gustă succesul proiectat cu cap şi dospit în linişte, GIgi Becali continuă să creadă că banii, şmecheriile şi aroganţele ţin loc de fotbal

Gigi Becali ţine morţiş să pervertească finalul unui campionat care, prin încoronarea Urziceniului, îşi merită ştampila de "cel mai corect din ultimii 30 de ani".

Răzvan Lucescu uită că a crescut în alb-roşu şi îşi montează fabulos echipa în Ştefan cel Mare, Timişoara se ţine scai de Urziceni pînă-n ultima secundă a meciului, Buzăul încurcă pe toată lumea deşi punctele n-o mai ajută la nimic, aproape toate echipele îşi văd de treabă. Numai Becali nu se dă dus din mocirlă. A inventat ceva despre o fuziune, n-a ţinut, iar acum se milogeşte de Urziceni să se dea la o parte: "Steaua merge în Europa League, pentru că Unirea va băga tineretul în ultima etapă. Sînt deja campioni, ce le mai trebuie victorie cu noi?".

Ar fi al cincilea final consecutiv mînjit de Gigi! Scurt remember: în 2005 a luat titlul pentru că în ultima etapă Olăroiu şi Poli au jucat fără răutate-n Ghencea. În 2006, un nou campionat cîştigat în ultima rundă, cu un 4-0 la Vaslui în urma căruia Porumboiu şi-a concediat aproape întreaga echipă, convins că jucătorii s-au vîndut. În 2007, forcingul lui Becali s-a bazat pe arbitraje. Şi aşa a prins locul 2, demolînd avansul CFR-ului. Plus banii trimişi spre Dinamo să-i încurce pe clujeni, plus fularul "cîinilor" la gît. Anul trecut a dus valiza la Cluj, sperînd într-un nou titlu. S-a ales doar cu un sechestru.

Prins de apetitul pentru combinaţii şi mînăreli, poate că patronul Stelei nu sesizează penibilul situaţiei: în urmă cu 4 ani trăgea sforile pentru a lua campionatul, acum a ajuns să stea cu mîna întinsă la Urziceni ca să prindă locul 6! Cu cît se bagă mai mult în treburi de tactică şi management, cu atît echipa se scufundă mai tare.

Convins că e întruchiparea unicului patron-manager-antrenor-psiholog din lume, Gigi Becali va continua probabil să nu mizeze pe competenţele dovedite, ci doar pe cele ale lui, închipuite. În ritmul ăsta, în cîţiva ani ar putea dirija lupta la retrogradare, cerşind de la Prefab Modelu punctul salvator ce-o va menţine pe Steaua în prima ligă.

Champions League

[Traian Radu Ungureanu] Petrescu, singur la Londra

[CFR] Apoi, primul club din România care dă, după un amar de ani, senzaţia că ştie şi poate ceva în fotbalul superior european. În sfîrşit, adjudecarea problemei fundamentale de management în fotbalul intern, unde modelul Becali e de acum demonstrabil depăşit.

 Dan Petrescu a fost adus de canalul ITV1, care a transmis meciul, a stat pe scaun cu o privire lucind de inteligenţă, a vorbit curat şi precis engleza tehnică a antrenorului competent şi a dominat tehnic, de la un cap la altul, discuţiile. 

Petrescu face poftă de fotbal gîndit, disecat şi explicat, aşa cum deschid apetitul marii chefs ai telviziunii franceze. Îndrăzneţ, isteţ, fără fudulie şi tobă de carte, Perescu a lăsat impresia, la Londra, că România trebuie să aibă o presă sportiva imperială şi manageri enciclopedici. Din fericire, Petrescu s-a prezentat singur la Londra.

[Adrian Georgescu] Două feluri de a muri

Partida cu Fiorentina a fost poanta unui banc prost pe care îl ştiam de mult. Steaua nu merita să acceadă în faza superioară a Ligii Campionilor, aşa cum nu avea ce căuta nici în Cupa UEFA. De fapt, pentru un astfel de meci nu merita nici să deschizi televizorul. Într-o competiţie adevărată, e o echipă care poate să respingă repetat, să facă un triunghi de pase cu un colţ în aut şi să spună cursiv alfabetul fotbalului mare doar pînă la litera B. Atît.

Circulaţia balonului a fost browniană, ca şi cum ai arunca un lighean din vîrful muntelui şi te-ai aştepta să ajungă la poale într-un punct fix. Toja a semănat cu un tramvai care se căzneşte să nu sară de pe şine, iar Dayro era la o şedinţă foto, la care Semedo monta lumina. Echipa a stat în Baciu, Petre Marin şi în Ovidiu Petre. Atacanţi? N-au fost. A existat doar un Bănel care se chinuia să dea găuri în beton cu o scobitoare.

Nu pot încheia acest articol fără a aminti de nedreptatea care i se face celeilalte reprezentante a României în Champions League. CFR Cluj a fost lăsată în mod nemeritat în penumbră de toată media de specialitate, şi nu doar înaintea ultimului meci, cel lipsit de miză. S-au făcut zeci de emisiuni şi de pagini despre o şansele unei fantome de a învia, neglijîndu-se adevărata întrupare din fotbalul nostru. Motivul l-a constituit deja obişnuita orientare a subiectelor după criteriul numeric al suporterilor. Pe teren însă, acolo unde vorbele nu înseamnă nimic, Clujul a jucat fotbal, iar Steaua nu. Dacă ieşirea CFR-ului din competiţie reprezintă doar amînarea performanţei pentru anul viitor, cea a Stelei este un act de justiţie al fotbalului.

[Cătălin Tolontan] Premiera

Gluma a făcut epocă. A ajuns să fie atribuită lui Teaşcă sau lui Costică Rădulescu sau oricui vreţi. Un antrenor de fotbal privea un concurs de gimnastică. Lumea, încîntată. Antrenorul, aşişderea. Aplauze, blitzuri. La un moment dat, în plină luptă a fetelor cu gravitaţia, tehnicianul se freacă pe chelie şi zice: “Foarte frumos! Foarte, foarte frumos! Dar la poartă cînd se trage?”.

Ei bine, uitîndu-se la fotbalul nostru care seamănă cu gimnastica, UEFA a început să se întrebe acelaşi lucru. La meciul Steaua - Fiorentina a fost pentru prima oară în istoria transmisiilor UCL cînd organizatorii au aruncat la coş sobrietatea manualului de transmisiuni TV şi au lansat o statistică maliţioasă: “În ultimele 30 de minute, gazdele n-au tras la poartă”. Aşa ceva nu s-a mai pomenit!  Champions League să-şi ironizeze produsul.

Asistăm la un faliment. A eşuat felul în care e condusă Steaua. Au eşuat bunăvoinţa de clan şi generozitatea anapoda. A eşuat încăpăţînarea de a decide totul, de unul singur. Cînd patronul decide cine trage la poartă, fotbalul devine gimnastică. Dar fără campioane olimpice.

[gsp.ro] Steaua, uite pe cine n-ai bătut!

Cei 14 "buzoieni" care au jucat duminică seara în Ghencea sînt veniţi fie din liga judeţeană portugheză, fie din a treia divizie din Suedia şi România

Steaua a "reuşit" duminică seară una dintre cele mai mari contraperformanţe: să fie egală cu cea mai slabă echipă a primei Ligi din ultima jumătate de secol! Înainte de confruntarea din Ghencea, buzoienii au egalat un "record" vechi de 51 de ani: să strîngă un singur punct în primele 11 etape, situaţie care a mai fost întîlnită doar în sezonul 1957-1958, la CS Oradea. 

În plus, cei 14 jucători ai Gloriei Buzău, dar şi antrenorul, au în CV-uri echipe anonime în fotbalul mondial, trecînd pe la unele formaţii pe care le găseşti cu greu atunci cînd dai căutare pe google.

Cei 14 care au îngenuncheat Steaua

Tomislav Arcaba (24 ani)

- A jucat în Australia, la Wollongong Wolves (2003 - 2007), iar în ultimul sezon a evoluat două meciuri la Sligo Rovers (Irlanda). Meciul cu Steaua a fost debutul în Liga I

Jean Prunescu (19 ani)

- Împrumutat de Steaua la Buzău. În Ghencea s-a antrenat de două-trei ori cu prima echipă, în rest a evoluat în Liga a III-a, la Steaua II. Jucase doar un meci în Liga I pînă duminică

Diogo Silva (25 ani)

- Transferat în vară de la Olivas e Moscavi (liga judeţeană din Portugalia) 

Cătălin Vlaicu (23 ani)

- Este produs sută la sută de Gloria Buzău. A mai evoluat în Liga a III-a, la Olimpia Rm. Sărat

Dino Eze (24 ani)

- În iarnă a fost cumpărat de Steaua, cu care a efectuat un stagiu de pregătire, dar a fost refuzat şi trimis înapoi. A mai jucat la Beroe Stara Zagora şi Lokomotiv Plovdiv

Luis Dias (27 ani)

- A jucat în Portugalia la Sport Club Estrela, Uniao de Lamas, C.D. Olivais e Moscavide (toate din liga a III-a), după care a trecut în prima ligă bulgară, la FC Vihren Sandanski. Are doar 11 meciuri în Liga I

Eric Bicfalvi (19 ani)

- Împrumutat de Steaua la Buzău. A evoluat pînă în 2007 la Carei, Fink Fester Petreşti şi Jiul Petroşani. Titular în echipa naţională de tineret a României

Constantin Doicaru (31 ani)

- A venit acum trei ani de la Rulmentul Alexandria, din Liga a III-a. Are 28 de meciuri în cele două sezoane jucate în Liga I

Aziz Tafer (24 ani) 

- Algerian venit de la FC Fribourg (liga a III-a din Elveţia). A mai jucat la juniorii de la Cavigal Nice şi de la AS Monaco (ambele Franţa), dar şi la FK Norrkoping (Suedia), Elversberg (liga regională din Germania), Es Setif (Arabia Saudită). Are două meciuri în Liga I.

Branco Russiano (23 ani)

- Este împrumutat de la Estrella Amadora şi a mai jucat la Vitoria şi Gela. Are 6 meciuri în Liga I

Alin Liţu (22 ani)

- Jucătorul Stelei împrumutat la Buzău şi a mai evoluat la Jiul şi la naţionala U21. 

Valentin Creţu (19 ani)

- A fost crescut la juniorii Gloriei Buzău şi a fost împrumutat la Olimpia Rm. Sărat, în Liga a III-a. A debutat duminică în Liga I

Pedro Ramos Moreira (25 ani)

- A mai jucat la 1 st Maio, FC Barreirense, Louletano (toate din liga a III-a Portugalia). Are trei meciuri în Liga I.

Alin Vigariu (28 ani)

- A venit la Buzău în iarna trecută de la IK Brage, din liga a III-a din Suedia. A mai evoluat la U Craiova şase sezoane, Electroputere şi Rocar. 

Antrenorul: Mario Marinică 

- Din 1992, cu o scurtă întrerupere, a activat în fotbalul englez, la echipa feminină Under 15 a lui Arsenal Londra! În România a mai fost "principal" la Cimentul Fieni, Liga a II-a, şi secund la Rocar şi FC Argeş.

310 meciuri însumează meciurile jucate de fotbaliştii Gloriei în Liga I pînă la meciul cu Steaua

400 de meciuri jucase doar Petre Marin pe prima scenă pînă la meciul Steaua - Gloria Buzău 1-1

Cifrele Gloriei pînă la meciul cu Steaua

- 1 punct strîns în 11 etape, cel mai puţin dintre toate echipele din Liga I

- 4 goluri marcate, avînd, de departe, cel mai slab atac din campionat, cu o medie de un gol la 3 jocuri

- 20 de goluri primite, adică o medie de două goluri pe meci

[gsp.ro] "De ce alergi, bă?"

Mijlocaşului buzoian i s-a reproşat chiar în timpul meciului de către elevii lui Pedrazzini că joacă la sacrificiu

Dezvăluiri-surpriză făcute ieri de unii dintre jucătorii Gloriei Buzău, care s-au aflat duminică seara pe teren la egalul cu Steaua din Ghencea. "Fotbaliştii Stelei erau foarte nervoşi, iar mai ales în prima repriză ţinta reproşurilor a fost Eric Bicfalvi. S-au luat de el că de ce aleargă atît de mult, că de ce trage tare, că de ce intră agresiv", a spus unul dintre buzoieni.

Un altul a confirmat spusele colegului său. "Nu au strigat să o lăsăm mai moale, însă le-au reproşat unora, mai ales celor care sînt împrumutaţi de la Steaua, modul agresiv în care jucau", a spus fotbalistul Gloriei Buzău. 

[...]

[Daniel Nanu] Oierul şi zidarul

[...]

Din păcate pentru echipă, Steaua aduce în Liga Campionilor cu textul lozurilor răzuibile. „Mai încearcă o dată”. În primul an, a fost ruşinată de Real şi de Lyon. În cel de-al doilea, meciurile cu Arsenal şi Sevilla au avut altă desfăşurare, dar efectul cam acelaşi. Nici alaltăieri, cu maşinăria germană, n-am avut parte de un scenariu prea schimbat, deşi iluziile erau mari. Exact invers faţă de CFR, unde redacţiile scormoneau statisticile după scoruri-fluviu înainte de meci, pentru a dibui în toiul nopţii sertarul cu metafore. Vinovat, mai ales Culio, omul care la 19 ani încă se mai îndeletnicea cu mistria şi căruia ziarele i-au închinat paginile cu o generozitate apusă de la retragerea lui Hagi încoace.

[Alex Florescu] Din livada

“Draga jurnalule,

Azi am jucat cu Bayern si am luat bataie cu 1-0. Mai bine ma faceam frate de sange si cu Uli Hoeness, poate o puneam de-un egal. Ai dracu’ aia de la organizare. Cica nu mai aveau Sangria. Ii dau afara si pe astia. Totusi prevad io ca luam zece puncte in grupa asta. Si Mitica mi-a zis ca si el crede ca putem mai mult de-atat. Nici nu mai trimit recuperatorii la Pitesti, la parintii lu’ Mutu, ca m-am inteles cu el sa nu ne dea gol si sa-i strice si fazele lu Gilardino, ala de joaca cu el in atac. Nu inteleg de ce Arthuro ala nu gaseste poarta. O sa ii amendez si pe aia care au montat portile, le-am zis sa le faca mai late. Semedo nu-mi mai place, ca a ratat cu poarta goala. Si cand te gandesti ca a mancat struguri la mine in loja. Si cred ca erau si pere acolo, ca am vazut ca si-a-ndesat si-n buzunar cateva. Si mai e si negru, pe deasupra. Si am luat si gol din faza fixa… o zi neagra. Daca zic ca ziua e neagra m-or face hahalerele astea de ziaristi rasist? Sa vedem daca au ei tupeu, ca ii zic lu var-miu sa-i faca de la brau in jos, ca el se pricepe la de-astea. Pai ce, m-am impacat degeaba cu el?

Si Lacatus parca a fost fricos in primele 20 de minute. Iar am scris degeaba unspele ala. Si acum am scris citet, asa cum imi ziceau astia prin club, ca cica nu se intelegea nimic. Dar nu e Ochii Rosii ala in echipa ca sa mai zici ca incurc io numele jucatorilor.

Ma jurnalule, ca acum ma si repet… chiar am io echipa de zero puncte in Liga? Trebuie sa ma implic io iar ca sa mearga treburile? Sa mai dau o raita pe la Athos, sa le mai las niste fonduri nerambursabile la preotii aia? Sa mai fac trei matanii?

Oi fi facut io bine ca i-am laudat pe CFR? Daca ma gandesc bine, ei ar trebui sa-mi multumeasca. A zis si Olaroiu ca daca nu bateam noi pe Kiev, CFR-ul nu ajungea sa joace cu Roma. Pai Paszkany ala nu merita sa-i laud io echipa, ca i-a laudat-o destul ala care a comentat meciul pe ProTV. E antistelist, asa mi-au zis mie cunoscutii. Pai Sponte asta doarme-n post? Nu cauta si el listele cu dusmanii mei? Cred ca asta de la ProTV i-a trimis si lu Muresan mesaje de felicitare in care zicea si vorbe urate de Steaua, ca mi-a zis un suporter de-al nostru deghizat in clujean ca i-a gasit telefoanele lu Iuliu de si le pierduse el pe Olimpico. Da am avut io ac de cojocul lu reporteru asta. Sa-l vad daca o mai avea tupeu el vreodata cat o trai sa care microfoane pe sub loja mea. I-am zis sa nu vina in Ghencea dupa ce se ia el de familia mea. I-am dat niste cotoare de pere-n cap… Am jucat si io pe laptopu meu Counter Strike si a-nceput sa-mi placa. Al dracu’ sa fiu de nu data viitoare i-l arunc pe Argaseala-n cap, sa simta. Si torn si smoala incinsa si apa clocotita, si dau drumu si la vipere, ca doar sunt un fel de Burebista sau Decebal si Steaua e Sarmisegetuza mea. Fac ce vreau io, da? Si daca vreau, arunc si cu cotoare. Si il chem si pe fina-miu sa dea cu pietre. Acu’ il sun.

Jurnalule, aici ma vad nevoit sa inchei, ca ma suna Borcea sa miorlaie ca pisica. Da lui ii e ciuda ca n-aude si el imnu’ Ligii. El sa fie sanatos, ca daca se duce-n Liga, tot noua trebuie sa ne multumeasca. Si, oricum, nici el, nici Paszkany si nici Muresan n-o sa-si faca frati de sange ca mine.

P.S.: am avut si gol anulat, da ma duc maine la “Nasu” sa ii zic sa faca presiuni la UEFA sa ne mai dea si noua arbitri ca in meciu’ cu Galata, de-a crapat Ali Sami Yenu’-n doua si Skibbe ala vorbea singur in vestiar. Si dup-aia ma duc si la “Nasu” Moraru, ca mai am niste suste si pe-acolo. Povestesc cum am calculat io ca un Pitagora traiectoria cotorului de para”.

[Radu Banciu] Nesfârşit

Prima certitudine: Steaua nu va avea 18 puncte la sfârşitul meciurilor din grupe. E o surpriză pentru toată lumea, în frunte cu Gigi Becali, desigur, cu atât mai mult cu cât fusesem temeinic pregătiţi să-i vedem pe cei mai fideli supuşi ai Domnului triumfând pe toate fronturile.

[...]

[Adrian Georgescu] Bănel

Încercaţi să excelaţi în domeniul dumneavoastră, oricare ar fi acela, după ce veţi fi urcat cîteva etaje în fugă pe scări. În unele partide, asta mi se pare diferenţa dintre Nicoliţă şi alţi fotbalişti, că el este acea persoană care nu prinde niciodată loc în lift. E nedrept să-i numeri doar centrările prin spatele porţii şi să-i reduci jocul la o alergare buimacă. Noi asta facem: deseori îl judecăm pe Nicoliţă doar la momentul în care se deschid uşile liftului, iar el apare cu limba scoasă de un cot, sărind ultimele trepte.

La fel s-a întîmplat şi în ceea priveşte drumul lui prin viaţă, în care a pornit cu un important handicap. Ne place ca un tip care pleacă de jos să ajungă sus, dar unui astfel de “self made man” îi negăm dreptul de a avea perioade proaste sau de a-şi cumpăra o maşină scumpă. E ca un contract unilateral: te simpatizăm atîta timp cît faci de toate şi le faci bine.

În ultimii ani, de cîte ori antrenorul - de la Steaua sau de la “naţională” - a dorit o schimbare prin care să întărească atacul, cine a fost înlocuit? De cele mai multe ori, fundaşul dreapta. Era de la sine înţeles că Nicoliţă va alerga cît doi şi va acoperi şi acea zonă.

Ceva interesant s-a petrecut însă în dubla manşă cu Galatasaray. Un alt jucător de travaliu, Toja, a fost integrat în mecanism şi, dacă adăugăm capacitatea de efort a lui Dayro Moreno, constatăm că Steaua a devenit o echipă care, aşa cum se spune în jargonul tehnico-tactic, poate “sta sus”. Spaţiile dintre jucători au scăzut, iar efortul a fost împărţit între mai mulţi.

Cînd nu a mai fost singurul jucător ofensiv care să hărţuiască, să dubleze şi să centreze, Bănel nu a mai părut rudimentar. Ba chiar, după luni de zile în care doar a cărat pianul, a şi cîntat la el.

[www.fzr.ro] Un derby al clonelor comuniste!!!

.

De ce clona? De ce CSKA? Stim cu totii? Haideti sa mai vedem odata filmul.

.

La Moskova e frig. Ninge al dracului de mult. Dar e si ceva bun in asta. Ai toate conditiile sa inveti sa skiezi. In 1901, un Mare Duce - ministru adjunct (intamplator de interne), semneaza actul de nastere al Societatii de Ski Amator (sau ceva de genul asta) - OLLS in limba rusa. Se vede treaba ca rusii inca de la inceputul secolului trecut erau foarte tari la initiale... In 1911 in cadul OLLS ia fiinta si sectia de fotbal. Culori - tricou albastru navy, sorturi albe. Intre timp, in 1918 are loc revolutia rosie. Comunistii vin la putere, nu doar in politica, ci si in sport. In 1923 OLLS este preluat de armata, schimbandu-si si numele in OPPV (v-am spus ca rusii au o slabiciune pentru initiale...) - organizatia centrala de sport a armatei rosii. Culorile raman aceleasi.

.

In 1928 armata rosie implineste 10 ani. Pentru ca evenimentul sa nu treaca neobservat, prin ordin special al comisarului poporului (!) ia fiinta Casa Centrala a armatei rosii (CDKA). Toate echipele fostei OPPV preiau acest nou nume, inclusiv echipa de fotbal. Casa Centrala a Armatei...rosii - va suna cumva cunoscut?

.

In 1939 rusii au o revelatie. Ia stai, tovarase...adica noi suntem echipa armatei rosii, ma-ntelegi..rosii...si jucam in albastru-alb?!?!? Le-au fost necesari 21 de ani, dar s-au prins. Astfel, din acel an de gratie, tricourile au devenit (evident) rosii, iar sorturile albastre. La loc de cinste, pe tricou, a aparut si steaua ca emblema. Exact steaua de pe epoletii armatei sovietice. Pentagrama care reprezenta gradele ofiterilor. Imaginatia este la ea acasa.

.

1951. O noua schimbare de nume. Casa Centrala a Armatei rosii se transforma in Casa Centrala a Armatei Sovietelor - CDSA. Numitor comun exista, nu va speriati - Casa Centrala a Armatei. Ne grabim sa ajungem in zilele noastre, In fond, nu despre acest CSKA vrem sa povestim...

.

1957. Denumirea se schimba din nou - clubul sportiv cental al ministerului apararii - CSK MO.

.

In fine, in 1960, ostasii rusi isi gasesc linistea si aleg sa-si numeasca echipa simplu si tandru: clubul sportiv central al armatei - CSKA. Fara soviete, fara rosii, fara nimic... in fond, toata lumea stia despre ce era vorba.

.

Sa ne intoarcem in micul Paris.

.

Incepand din vara lui '44, Romania a inceput sa intre in ghearele hidrei bolsevice. Pe ecranele patriei a inceput sa ruleze filmul prost pe care rusii il priveau din '918. Doar ca la Bucuresti cadrele rulau mult mai repede; deja exista now-how, deja existau specialisti care sa faca totul posibil. Modelul sovietic a fost importat si in sport.

.

1947. Ia fiinta Asociatia Sportiva Armata Bucuresti. ASA. Asa cum ii sta bine unui bastard cu tata suspus, ASA este inscrisa direct in prima liga, beneficiind de desfiintarea echipei Carmen (a industriasului Mociornita) de catre autoritatile comuniste ale vremii. Salvat de la retrogradare prin metode specifice (acel ASA nu avea valoare de prima liga), copilul din flori al sportului comunist este rebotezat.

.

Astfel, incepand cu anul urmator - 1948 - echipa se numeste ... CSCA - Clubul Sportiv al Armatei. Culorile? rosu si albastru. Stema? Steaua sovietica. Ati mai auzit undeva numele asta? Cateva paragarafe mai sus. Ca sa glumim putin, se pare ca nu Steaua este clona lui CSKA, ci CSKA este clona Stelei, din moment ce rusii s-au numit CSKA abia in 1960, in timp ce pe Dambovita era deja un CSCA inca din 1948.

.

Steaua are toate, dar absolut toate elementele care definesc o clona. Nu e vorba despre o asemanare a chipului, ci de o coincidenta a ADN-ului. Aceeasi paternitate (armata comunista), acelasi nume (CSCA/CDKA), aceleasi culori, aceeasi stema. Culmea, rusii au o fila nepatata in istoria lor. Echipa de fotbal, formata in 1911, in democratie, a intrat in mod fair in competitiile vremii. Clona din Bucuresti a pus din prima secunda de viata bocancul in gura principiului de competitie sportiva, intrand direct in prima liga. Mai mult, folosindu-se de metode ce se vor dovedi in timp specifice, clonele vor evita retrogradarea pentru a-si continua monstruoasa existenta in sportul romanesc.

.

Sa revenim la geneza CSKA-ului romanesc. Am inteles cine sunt parintii spirituali. Totusi, cui a apartinut mana din care a fost zamislita CSCA? Da, exact... cine a semnat actul de nastere, recunoscand bastardul? Ne raspunde ganditorul mm stoica. Facut (presedinte) la apelul bocancilor, mm se simte dator sa repereze onoarea Stelei, inventandu-i o noua istorie. Ma rog, sluga stie pe ce se bazeaza, si anume pe nivelul de cultura negativ al populatiei steliste, dispusa sa imbratiseze orice teorie mai mult sau mai putin evolutionista din care sa lipseasca maimuta (bolsevismul). Citatul este aproximativ, insa pastreaza ideea marelui intelectual stelist. Zice asta asa: "Steaua a fost infiintata de ofiteri romani fara legatura cu regimul comunist, ofiteri ai armatei regale cu studii la Londra" Dupa ce ne revenim din soc, luam la bani marunti elucubratiile istoricului de langa cimitir.

.

In 1947 nici un ofiter roman nu putea avea studii la Moscova; era prea devreme. Cel care a semnat certificatul de nastere al Stelei se numeste Mihail Lascar. General, militar de cariera. Lascar este una dintre figurile constroversate ale Armatei Romane. A luptat pe frontul de est contra rusilor pana in noiembrie 1942, moment in care a cazut prizonier. Desi se stie despre el ca a luptat impotriva armatei rosii pana in momentul capturarii, Lascar s-a intors in Romania in calitate de comandant al diviziei Horia, Closca si Crisan. Ca si divizia Tudor Vladimirescu, aceasta unitate era alcatuita din soldati romani cazuti in prizonierat rusesc. Ambele unitati au fost folosite ca si instrumente armate de sustinere a guvernului Petru Groza, guvern marioneta impus de sovietici la 6 martie 1945. Datorita acestui fapt, Mihail Lascar a fost numit mistru de razboi, calitate din care a semnat infiintarea Stelei. Acesta este ofiterul fara nici o legatura cu regimul comunist care a facut-o pe Steaua. Cu mana lui. Dar nu prin propria vointa, pentru ca, desigur, Lascar nu avea nici o treaba cu fotbalul. Lascar l-a recunoscut pe micul CSCA. Adevaratul sau tata este generalul (cam multi generali in povestea asta, nu?) Susaikov, reprezentantul URSS in comisia aliata de control instituita in Romania dupa '45. Daca reprezentatii aliatilor in aceasta comisie s-au roit repede, lasandu-ne (conform intelegerii) pe mana rusilor, Susaikov a ramas doi ani, pana in octombrie '47. Elocvent este discursul tatalui lu' CSCA la plecarea sa din Romania: "Plecand de aici, purtam in inima noastra increderea ca poporul roman, popor frate poporului rus, va pastra in veci prietenia si recunostinta marelui popor sovietic". Nu stiu de ce ii urati voi, eu insa ii urasc pentru tot ce au reprezentat in sportul romanesc de la infiintare si pana acum. In plus, acum ii urasc pentru ca ei nu sunt altceva decat barometrul starii de sanatate a societatii noastre. Si pentru ca acum aceasta reprezinta un mediu propice, parazitii s-au inmultit exagerat si periculos. Mai mult ca oricand este datoria noastra de rapidisti sa le cunoastem adevarata istorie si sa le-o promovam. Pentru ca numai astfel vom putea stopa propagarea molimei.

[Alin Buzărin] Răzvan şi hidra (din Ghencea)

Antrenorul Braşovului a fost victima războiului de mai bine de 30 de ani dintre familia sa şi Steaua

Să nu cerem fotbalului nostru lecţii de morală, că nu ni le va da! Să nu-i pretindem nici decenţă, pentru că n-o vom obţine. Peisajul e aşa cum îl ştim, iar atmosfera se electrizează din cauza numeroaselor resentimente şi incompatibilităţi.

Răzvan a primit în Ghencea ceea ce era de aşteptat să primească. Anii petrecuţi la Rapid, mai multe bătălii directe pentru titlu, războiul din Cupa UEFA, plus filiaţia. Mircea Lucescu şi Ghencea sînt două entităţi incompatibile, întîlnindu-se doar în declaraţii ascuţite, atunci cînd, din inima Ucrainei, magul de Doneţk îşi aduce aminte de anii cînd nu putea să cîştige titluri din cauza Stelei.

Se putea termina mai rău. Lăcătuş a ascultat prea mult glasul tribunei, iar răbufnirea din final a adunat înlăuntrul ei inclusiv obida strînsă în neputinţa echipei sale de la Vaslui. Dar pentru el a fost bine că, vreme de 89 de minute, adversitatea tribunei s-a mutat de la persoana sa pe cealaltă bancă , la tînărul în cămaşă albă care de cîte ori ieşea, era trimis cu meticulozitate în locurile originii. Nu-i frumos, dar nimeni nu garantează că Lăcătuş, dacă merge în Giuleşti, de exemplu, are parte de altfel de tratament.

Lăcătuş a greşit că s-a repezit furios spre tranşeele rivale, însă poate garanta cineva că dacă ar fi fost în locul lui, s-ar fi stăpînit şi n-ar fi reacţionat la fel? De multe ori sîntem tentaţi să predăm lecţii de morală, fără să cîntărim cum ne-am comporta noi înşine în situaţia unor nervi întinşi!
Ce e bine e că nu s-a ajuns la încăierare şi că prin preajmă s-au mai găsit oameni cumpăniţi, capabili să împiedice contactul fizic direct. Ce e şi mai bine e că după fluierul final, Răzvan şi Marius au găsit puterea să aibă un dialog, cu toate că nimeni nu garantează că Lăcătuş ar fi dat dovadă de aceeaşi condescendenţă în situaţia în care scorul ar fi rămas 1-1.

În toată povestea există şi o cheie, care se află în bazinul carbonifer al Ucrainei. Cerebralul şi calculatul Mircea Lucescu s-ar putea uita mai des pe calendar, astfel încît să-şi planifice atacurile cu referire istorică la adresa Stelei în perioadele în care nu urmează o descindere iminentă a fiului său în Ghencea. Recenta poveste de disidenţă autoproclamată, cu Valentin Ceauşescu dorind să-l alunge din ţară, a pus gaz peste focul care arde de pe vremea cînd juniorul Lucescu, pe vremea Volgilor negre, n-avea loc la CCA şi avea să-şi croiască drum în viaţă prin tricoul lui Dinamo.

[Jonathan Wilson] Steaua giveth ... and Steaua taketh away

All that stands between Steaua Bucharest and the most tainted championship in years, it would seem, is their old rivals Dinamo

God, they say, works in mysterious ways, but he can rarely have indulged in such curious machinations as he has in dragging Steaua Bucharest to the top of the Romanian table. After years of giving sight to the blind, the evidence of the past few weeks would suggest he's started taking it away again, specifically from those referees who might otherwise have awarded penalties against Steaua, whose president Gigi Becali is a hard-line Christian nationalist. And so, as Romania celebrated Orthodox Easter last weekend, Becali could reflect on two glorious resurrections as his team, as he had promised they would, overtook CFR Cluj at the top of the table.

To recap, briefly: Cluj is the largest city in Translyvania, an area with a significant ethnic Hungarian population. Thanks to an investment of around €30m from the ethnic Hungarian businessman Arpad Paszkany, CFR went unbeaten through the first half of the season and, at the winter break were top of the table, eight points clear of Dinamo Bucharest. Paszkany vowed that if Cluj won the title, he would spend another €100m to ready them for the Champions League.

Steaua, meanwhile, were struggling, two points further back. Gheorghe Hagi quit as coach after his seesaw relationship with Becali tipped once again into hate but, after the brief reign of the Italian Massimo Pedrazzini, Steaua welcomed the return of the former centre-forward and crowd favourite Marius Lacatus as coach. Still, there seemed little reason for Cluj to worry and their chairman Ion Muresan continued loudly to predict that his side would have the title wrapped up with several games of the season still remaining.

That might have been what everybody else was thinking but given Becali is a bull perpetually in search of a red rag, it was deeply unwise. Steaua responded by bringing in a bunch of South Americans. The Peruvian forward Andres Mendoza arrived from Dundee, the Colombian forward Jose Moreno from Independiente and Dayro Moreno, one of the great hopes of Colombian football, from Once Caldas. "I will do everything in my power to knock CFR off the top of the table," warned Becali. "CFR are a Hungarian team and they can never represent Romania. It would bring shame on the Romanian people if the Hungarians won the title."

Even then Muresan didn't heed the fairly explicit threat and continued with his bluster. As Steaua lost their first game of the spring season at Iasi, it looked like it might not matter, but Becali's influence runs deep. Steaua went on to win their next 10 league games and even the most blinkered fan would acknowledge they have had the benefit of a number of refereeing decisions.

When the sides meant in Bucharest on March 2, Steaua won 3-1, but only after Cluj had been denied two clear penalties.
"You're a thief," said Muresan.
"I'm just a smart guy," replied Becali.
A fortnight later Steaua beat Unirea 1-0 at home, Mahamadou Habibou scoring the 82nd-minute winner from an offside position. "We'll be top of the table by Easter," Becali vowed. "God wants Steaua to win, not Cluj."

They have, admittedly, been much improved since the winter break, while Cluj have stuttered, partly because Steaua have been paying large bonuses to their opponents. But the issue of refereeing cannot be ignored. Soap opera has become distasteful farce. A number of the foreign players at Cluj have spoken of their disillusionment. After all, it can't be easy playing against referees and God.

CFR's home defeat to Pandurii allowed Steaua to go top, but then Poli Timisoara held Steaua to a draw in Bucharest to allow CFR to pull level again. Still Muresan kept up his assault. "I've never spoken to such a stupid man as Becali," he said. "He's crazy. He deserves to be in a prison or an asylum. He's destroying Romanian football, destroying its credibility."

The worst instance came six weeks ago, in Steaua's derby away to Rapid. Rapid led 1-0 with 17 minutes to go and seemed comfortable, only for a lighter to be thrown from the stands and, presumably following a divine trajectory like a stone from David's sling, smacked the referee Alexandru Deaconu on the head. Surrounded by Steaua players he was rushed to the dressing-room, where he decided to abandon the game, knowing the Disciplinary Committee of the Romanian Football Federation (FFR) would award Steaua a 3-0 win.

Conspiracy, never far below the surface in Romania, reared its head. Deaconu, the son of an FFR official, was once a youth-team player at Steaua. Not only that, but he went on to become a sergeant in the Romania army, which retains traditional links to Steaua. That raised suspicions, which were heightened when a newspaper published photographs of Deaconu and his assistants meeting in secret at a petrol station three days before the game. Perhaps they were just friends who met privately to discuss fuel prices, but the story offended somebody sufficiently that the journalist who wrote the story was sacked.

On Saturday, Steaua took the lead after 76 minutes, conceded an equaliser two minutes later, but were reprieved when Dayro Moreno struck an 83rd-minute winner from another offside position. "God doesn't mind being offside," said Becali. At the same time Mioveni, in the relegation places, earned a Romania record bonus of €13,000, half of it paid by Becali, for holding CFR to a goalless draw.

So Steaua, as Becali promised they would, went into Easter two points clear. All that stands between them and the most tainted championship in years, it would seem, is Dinamo, whom they meet next Sunday. Their bitterest rivals will not be bought off, and that is Cluj's chance. The question is, is hatred stronger than God?