[Alin Buzărin] Răzvan şi hidra (din Ghencea)

Antrenorul Braşovului a fost victima războiului de mai bine de 30 de ani dintre familia sa şi Steaua

Să nu cerem fotbalului nostru lecţii de morală, că nu ni le va da! Să nu-i pretindem nici decenţă, pentru că n-o vom obţine. Peisajul e aşa cum îl ştim, iar atmosfera se electrizează din cauza numeroaselor resentimente şi incompatibilităţi.

Răzvan a primit în Ghencea ceea ce era de aşteptat să primească. Anii petrecuţi la Rapid, mai multe bătălii directe pentru titlu, războiul din Cupa UEFA, plus filiaţia. Mircea Lucescu şi Ghencea sînt două entităţi incompatibile, întîlnindu-se doar în declaraţii ascuţite, atunci cînd, din inima Ucrainei, magul de Doneţk îşi aduce aminte de anii cînd nu putea să cîştige titluri din cauza Stelei.

Se putea termina mai rău. Lăcătuş a ascultat prea mult glasul tribunei, iar răbufnirea din final a adunat înlăuntrul ei inclusiv obida strînsă în neputinţa echipei sale de la Vaslui. Dar pentru el a fost bine că, vreme de 89 de minute, adversitatea tribunei s-a mutat de la persoana sa pe cealaltă bancă , la tînărul în cămaşă albă care de cîte ori ieşea, era trimis cu meticulozitate în locurile originii. Nu-i frumos, dar nimeni nu garantează că Lăcătuş, dacă merge în Giuleşti, de exemplu, are parte de altfel de tratament.

Lăcătuş a greşit că s-a repezit furios spre tranşeele rivale, însă poate garanta cineva că dacă ar fi fost în locul lui, s-ar fi stăpînit şi n-ar fi reacţionat la fel? De multe ori sîntem tentaţi să predăm lecţii de morală, fără să cîntărim cum ne-am comporta noi înşine în situaţia unor nervi întinşi!
Ce e bine e că nu s-a ajuns la încăierare şi că prin preajmă s-au mai găsit oameni cumpăniţi, capabili să împiedice contactul fizic direct. Ce e şi mai bine e că după fluierul final, Răzvan şi Marius au găsit puterea să aibă un dialog, cu toate că nimeni nu garantează că Lăcătuş ar fi dat dovadă de aceeaşi condescendenţă în situaţia în care scorul ar fi rămas 1-1.

În toată povestea există şi o cheie, care se află în bazinul carbonifer al Ucrainei. Cerebralul şi calculatul Mircea Lucescu s-ar putea uita mai des pe calendar, astfel încît să-şi planifice atacurile cu referire istorică la adresa Stelei în perioadele în care nu urmează o descindere iminentă a fiului său în Ghencea. Recenta poveste de disidenţă autoproclamată, cu Valentin Ceauşescu dorind să-l alunge din ţară, a pus gaz peste focul care arde de pe vremea cînd juniorul Lucescu, pe vremea Volgilor negre, n-avea loc la CCA şi avea să-şi croiască drum în viaţă prin tricoul lui Dinamo.