Dincolo de tactică, antrenorul Barcelonei a cîştigat totul în acest sezon pentru că a reuşit să-şi apropie un vestiar plin de vedete
Cînd şi-a luat postul în primire, Guardiola a înţeles repede cam ce are de gestionat. Nu era un om din afară, dimpotrivă, ştia destul de bine ce înseamnă FC Barcelona şi care sînt problemele clubului. Astfel că, la prima sa conferinţă de presă, a fost surprinzător de clar: “N-am nevoie de Ronaldinho, Deco şi Eto’o. Ei trebuie să plece”. Ceea ce, în cazul primilor doi, s-a şi întîmplat. Cu Eto’o nu s-a putut, dar ceea ce atunci a fost recepţionat ca un prim eşec al lui Guardiola, acum e un uriaş succes şi nu e exclus ca totul să fi fost o regie bine orchestrată. Un caracter precum Eto’o n-a suportat afrontul, dar a reacţionat pozitiv. La primele meciuri amicale a fost mereu rezervă, dar mereu a şi marcat. Primea tricouri din a doua jumătate, căci numărul 9 era al lui Henry, asta pînă cînd, la meciul cu Wisla Krakovia din turul preliminar al Ligii (pare greu de crezut, dar această Barcelona a jucat un tur preliminar) a fost chemat de Guardiola care i-a înmînat personal tricoul cu numărul 9 şi numele său pe spate. “Ia-l, e al tău, îl meriţi”, i-a zis Pep, ca o dovadă că oamenii inteligenţi ştiu să renunţe la orgolii.
Al doilea episod îl are ca protagonist pe Messi. Argentinianul îşi dorea enorm să meargă la Olimpiadă, însă şefii clubului nu vedeau cu ochi buni absenţa atît de îndelungată a starului. De teama unor posibile accidentări, dar şi din pricina meciurilor amicale antamate deja, unde absenţa lui Messi ar fi redus nivelul cecurilor încasate. Guardiola l-a chemat pe Messi. “Vrei neapărat să mergi la Beijing?”, l-a întrebat. “Pep, e cea mai mare dorinţă a mea să cîştig medalia de aur la Olimpiadă pentru Argentina”, a răspuns Leo. Guardiola şi-a dat seama că a te pune împotriva voinţei unui tînăr, copil încă, de 20 de ani, nu face decît să-i aducă frustrări. Messi a mers la Olimpiadă, s-a întors fericit şi a făcut cel mai bun sezon al său pentru Barcelona, fiind deja marele favorit la Balonul de Aur.
Guardiola nu şi-a apropiat elevii fiind binevoitor cu ei. Dimpotrivă, regulile impuse de el au fost mai drastice decît ale lui Rijkaard. Controlul strict al alimentaţiei, căci nimeni nu mănîncă de capul lui, ci după un program stabilit pentru fiecare în parte, după caracteristicile organismului, a redus aproape la minimum accidentările, iar rigurozitatea a făcut ca toată lumea să fie egală, să nu mai existe invidii, şi atmosfera să fie perfectă. Cel mai la îndemînă exemplu e unul recent: după 6-2 pe “Bernabeu”, mai mulţi jucători au întîrziat la antrenamentul de a doua zi. Explicabil într-un fel, euforia succesului, dar şi călătoria cu avionul înapoi acasă influenţînd obiceiurile jucătorilor. Nu şi pe ale antrenorului, care a amendat aproape jumătate de echipă pentru întîrziere, dar şi pe el, căci ajunsese cu 2 minute mai tîrziu.
Cînd şi-a luat postul în primire, Guardiola a înţeles repede cam ce are de gestionat. Nu era un om din afară, dimpotrivă, ştia destul de bine ce înseamnă FC Barcelona şi care sînt problemele clubului. Astfel că, la prima sa conferinţă de presă, a fost surprinzător de clar: “N-am nevoie de Ronaldinho, Deco şi Eto’o. Ei trebuie să plece”. Ceea ce, în cazul primilor doi, s-a şi întîmplat. Cu Eto’o nu s-a putut, dar ceea ce atunci a fost recepţionat ca un prim eşec al lui Guardiola, acum e un uriaş succes şi nu e exclus ca totul să fi fost o regie bine orchestrată. Un caracter precum Eto’o n-a suportat afrontul, dar a reacţionat pozitiv. La primele meciuri amicale a fost mereu rezervă, dar mereu a şi marcat. Primea tricouri din a doua jumătate, căci numărul 9 era al lui Henry, asta pînă cînd, la meciul cu Wisla Krakovia din turul preliminar al Ligii (pare greu de crezut, dar această Barcelona a jucat un tur preliminar) a fost chemat de Guardiola care i-a înmînat personal tricoul cu numărul 9 şi numele său pe spate. “Ia-l, e al tău, îl meriţi”, i-a zis Pep, ca o dovadă că oamenii inteligenţi ştiu să renunţe la orgolii.
Al doilea episod îl are ca protagonist pe Messi. Argentinianul îşi dorea enorm să meargă la Olimpiadă, însă şefii clubului nu vedeau cu ochi buni absenţa atît de îndelungată a starului. De teama unor posibile accidentări, dar şi din pricina meciurilor amicale antamate deja, unde absenţa lui Messi ar fi redus nivelul cecurilor încasate. Guardiola l-a chemat pe Messi. “Vrei neapărat să mergi la Beijing?”, l-a întrebat. “Pep, e cea mai mare dorinţă a mea să cîştig medalia de aur la Olimpiadă pentru Argentina”, a răspuns Leo. Guardiola şi-a dat seama că a te pune împotriva voinţei unui tînăr, copil încă, de 20 de ani, nu face decît să-i aducă frustrări. Messi a mers la Olimpiadă, s-a întors fericit şi a făcut cel mai bun sezon al său pentru Barcelona, fiind deja marele favorit la Balonul de Aur.
Guardiola nu şi-a apropiat elevii fiind binevoitor cu ei. Dimpotrivă, regulile impuse de el au fost mai drastice decît ale lui Rijkaard. Controlul strict al alimentaţiei, căci nimeni nu mănîncă de capul lui, ci după un program stabilit pentru fiecare în parte, după caracteristicile organismului, a redus aproape la minimum accidentările, iar rigurozitatea a făcut ca toată lumea să fie egală, să nu mai existe invidii, şi atmosfera să fie perfectă. Cel mai la îndemînă exemplu e unul recent: după 6-2 pe “Bernabeu”, mai mulţi jucători au întîrziat la antrenamentul de a doua zi. Explicabil într-un fel, euforia succesului, dar şi călătoria cu avionul înapoi acasă influenţînd obiceiurile jucătorilor. Nu şi pe ale antrenorului, care a amendat aproape jumătate de echipă pentru întîrziere, dar şi pe el, căci ajunsese cu 2 minute mai tîrziu.
No comments:
Post a Comment