Inter 3 - Barcelona 1

Dani Alves: "Complaining is for losers"

---------------------------

[Ramzi]  Inter-Barcelona CL battle: Defending Pep and losing my last friend

http://www.footballmood.com/2010/04/inter-barcelona-cl-battle-defending-pep.html

- Referees? Don’t expect to read anything about refereeing in my posts. Never happened, never will. Saying so, I don’t mean there were “issues”, and I don’t mean it was the perfect game. I just don’t comment on referees. Sue me.

Alright now that we released that heavy load, we get rid of another shit bag: Scapegoat hunting.

We lost the game because we used Maxwell instead of Abidal.

We lost the game because Busquets –the guy who completed more passes than Messi and Ibra together- started the game.

Before the game kickoff, some of the fans were demanding Henry instead of Pedro for this game. After the game opinions changed, at least for the majority. The main focus was of course on… the 200 Zillion euro guy: Ibrahimovic.

---------------------------

[TheOffside] Thoughts on Inter 3, Barcelona 1

http://barcelona.theoffside.com/team-news/thoughts-on-inter-3-barcelona-1.html

We were beaten fair and square.

First off, congratulations to Inter. It was a game well played. We actually had more fouls (21) than they did (19). They pressured us, we allowed them to put us off our game. Pep came out with the wrong tactics and Jose got his right. Fair play.

Cries of penalty and offside are chicken shit. The goal Milito scored, while he was offside, was not by much. The linesman was in an awful position though.

Alves, who has a reputation for making the most of every foul committed on him, went down easily, and although unfairly booked, was never going to get the PK call. Wesley did make contact, but he was also pulling out of the tackle, and with that little contact, from where the referee was standing, I can understand why he gave the card. Of course now if Alves gets booked next week and we advance, he misses on a second consecutive final. How unfortunate.

We took our foot off the pedal after 19 fucking minutes. Excuse the language, but how complacent does this team have to get? It is not the first time we’ve been caught out napping after we’ve taken a lead.

The attitude of the players is horse shit too. Messi crying for a foul while Maicon goes down and scores? Interviews after the game players whining about refereeing and decisions blah blah blah. Suck it up. If you are the champions the whole world knows us to be, then let’s act like it. Be big. Be strong. Go hard, or go home. We definitely deserve to be at home after yesterday’s pitiful performance.

There is hope.

Unfortunately, Maicon it seems has suffered a tooth injury, as his collision with Messi yesterday saw one of his teeth fly through the air. If he is not fit for next week’s clash, it will be a massive boost for us. Hopefully Abidal will start at LB, and if he does, we are in good shape. His pace at dealing with Inter’s counters will help us tremendously.

Messi was handled against Cambiasso. He was given loads of room against Arsenal, but having Cambiasso sit in front of the defensive line almost shadowing Messi every time he got the ball means he always had someone on him and he was unable to move. All I can say is, if you have free reign to go wherever you want, go where you can make the most damage. Man up, and don’t bitch because you’re having a tough game and it’s hard to find space.

Xavi, our engine was visibly upset yesterday. I can understand why. No movement on the front line. You see him in possession looking for a pass, and we are standing in static positions everywhere waiting to receive the ball. Countless times I saw Inter intercept the ball because of our lax movement. Get to the ball.

This game was frustrating because we played a team just as good as us and we played inferior to them, save the last 30 minutes when we finally started playing some decent football. Come Camp Nou time next week, we better do it too.

Visca el Barça.

[own.mtm] Şase!

 

La un moment dat parcă te saturi şi de omagii. Noi, fanii catalani am avut destule ultimii ani. Am citit nenumărate articole, editoriale... practic a fost un concurs - totodată o obligaţie a fiecărui ziarist - de a scrie despre Barcelona, deoarece e greu să ignori asemenea fotbal...

Aş prefera saturaţia asta să nu fie acum, înaintea meciului cu Xerez. Unul foarte important! Nu, nu pentru că ne-ar putea depăşi Realul în clasament în cazul unui eşec, ci pentru că acum e momentul să-i mulţumim celui mai de treabă puşti care nu mai e puşti de la club.
Omul deceniului în ceea ce mă priveşte, "cel care mă face să-mi fie ciudă că am 1.85 şi aş arăta disproporţionat purtând un tricou cu numele lui" - Xavier Hernandez Creus.

Acum câteva etape discutam cum el tocmai atinsese 195 de victorii în campionat şi ar putea obţine cea de-a 200-a pe Bernabeu, dacă Barca ar fi câştigat 4 din următoarele 5 meciuri.
Nu a fost aşa.
Barcelona a câştigat 5 din 5 meciuri şi singurul motiv pentru care Xavi nu a intrat pe Santiago Bernabeu un bicentenar în victorii a fost că nu a jucat în toate. Acum el are 199 şi cel mai probabil va fi aclamat pe Camp Nou sâmbătă pentru a 200-a.

Messi e un copil decent, care pare simţit şi jucăuş. Xavi are 30 de ani şi el e un "Messi care a trecut testul timpului", care a DEMONSTRAT că aşa este. Xavi este un om aclamat pe Santiago Bernabeu. Xavi face jocuri de cuvinte între "joga bonito" şi "joga buenito" de 10 ani fără să-şi piardă din creativitate. Xavi mă întristează de acum deoarece ştiu că nu-l voi mai avea peste 7 ani pe teren. Xavi e un fotbalist a cărui repetiţie agasantă a numelui în acest text (îmi) gâghilă plăcut urechile.

Ăsta e Xavi.
Iar noi îi mulţumim că ne face mândri a-i susţine clubul.

[Jonathan Wilson] The Question: Why is the modern offside law a work of genius?

The tweaks of 2005 remain unappreciated but they generated a climate for some of the most beautiful football ever played

Nothing in football is so traduced as the offside law. Most seem to regard it as a piece of killjoy legislation, designed almost to prevent football producing too many goals and being too much fun, while for the punditocracy it has become the universal scapegoat, the thing that "nobody understands". Just because Garth Crooks doesn't get something, though, doesn't make it a bad thing. The modern offside law may be the best thing that's ever happened to football, and it is almost certainly the reason Barcelona have been so successful with a fleet of players whose obvious asset is their technique rather than their physique.

A brief history of offside

The first laws of the game drawn up by the Football Association in 1863 stipulated that a player was offside if he was in front of the ball: "When a player has kicked the ball, anyone of the same side who is nearer to the opponent's goal-line is out of play, and may not touch the ball himself, nor in any way whatever prevent any other player from doing so, until he is in play…" That effectively militated against passing and the assumptions that underlay that culture continued to shape English football for the following decade. English football in those days was all about head-down charging, which is why England were so startled when they encountered the passing approach of Scotland, who had had no such law, in the first international in 1872.

[cartoon] El Clasico 0-2 Cracks

* "Crack" în sensul de "star".

[cartoon] El Clasico 0-2 De ce 10 > 9

[Daily Mail] Cel mai tîmpit titlu de articol.

January 2009:  The best players of the world (and Xavi): Ronaldo crowned king of football.
Cum să ţii aşa ceva pe net un an jumate [and counting...]?

[Zonal Marking] Real Madrid 0-2 Barcelona: Xavi runs the show yet again

Atat despre El Clasico, cred...

"As much as formations and tactics are important, the clearest different between the two sides was their overall outlook on how to create chances. Whereas Barca had ten outfield players comfortable in possession, each capable of both retaining the ball sensibly and playing a more ambitious pass, Real looked almost anachronistic in how compartmentalized their team played. It seems a ludicrous thing to say, but Real’s problem was that their players simply filled their job description. The defenders defended, the defensive midfielders tackled, the winger ran up and down, the creative players tried their tricks and the striker looked to score. That’s pretty much the idea of football, but they were up against a side whose attackers could defend, and whose defenders could attack. " 

[cartoon] El Clasico 0-2

[cartoon] El Clasico - Arbeloa

[cartoon] El Clasico - Guti luna

[Zonal Marking] Position Glossary

This website assumes a basic understanding of established football positions and roles – if not, this summary should help provide an introduction.

However, it also uses terms that may be less familiar. Many of these are foreign phrases because, in the same way English football has traditionally lagged behind the rest of Europe tactically, it also lacks the the wide range of tactical phrases used in other countries. Many of these are Italian; where there are, for example, four or five phrases for different types of players that the English would group as ‘forwards’ – see here and here for more detailed explanations. Similarly, English lacks any equivalent of the term ‘carilleros’, the wider players in a diamond midfield, so it is often useful to venture into Italian or Spanish to precisely describe players and positions.

These are all original definitions. Many are a matter of debate, and the foreign terms may be poor translations – so the comments section is open.

Carilleros

Literally ’shuttlers’, this refers to the two widest players in a diamond midfield, inbetween a holding midfielder and an attacking playmaker.

Catenaccio

A frequent mistake is to refer to any type of defensive play as catenaccio. In fact, the word applies to a specific defensive system, made famous by Helenio Herrera’s Inter side of the 1960s, where a very defensive sweeper plays behind a four defenders using a man-marking system. It has become a byword for simply defensive tactics, particularly from Italian sides, but this use is incorrect. The closest we’ve seen to it in recent years is the Greek side of Euro 2004.

[zonalmarking.net] How the 2000s changed tactics

How the 2000s changed tactics #2: Classic Number 10s struggle

The decade started with the most attacking, open tournament in modern football, at Euro 2000. The four semi-finalists all played ‘classic’ Number 10s in the hole between the opposition defence and midfield. France, Italy, Portugal and Holland had Zinedine Zidane, Francesco Totti, Manuel Rui Costa and Dennis Bergkamp respectively – it almost seemed essential to have a player in this mould to be successful – helped by trequartista-less England and Germany’s early exits.

Today, the past two World Players of the Year – Lionel Messi and Cristiano Ronaldo – have been primarily wide players who cut inside. Messi and Wayne Rooney would surely have been deployed as trequartistas (or enganches, if you prefer) had they started their career a decade earlier. Indeed, almost every player that would have expected to spend their career behind the front two has had to redefine their game, generally being stationed out wide. As always, playing in a wide role generally requires a fair degree of pace, and in that respect the likes of Messi, Rooney, Andriy Arshavin or Franck Ribery have no problems, and have their place in the modern game. Ronaldo, Rooney, Arshavin, Messi and Totti also been the most prominent five to have filled a false nine role when required.

But what of the players who have neither the necessary qualities to play upfront, nor the pace and trickery to play out wide? Investigating Argentina’s production of “New Maradonas” also takes you down a path that could equally be “Players that failed to live up to their potential“: Juan Riquelme, Pablo Aimar, Andres D’Alessandro and Javier Saviola. That is not to say that they have not been successful for periods – Aimar and Saviola in particular were great for Valencia and Barcelona respectively – but it is undeniable that none of that quartet have achieved what we expected of them.

[forums] Manchester - Bayern 3-2 [4-4]

---------------------------------- pre-match

It's probably worth reminding ourselves of Bayern boss Louis van Gaal's remarks yesterday. "We have already beaten Manchester United with Wayne Rooney anyway, so it does not matter to us whether he plays or not. And anyway we don't have to win the game, we only need a draw. But United are still the favourites to go through."

Really in shock about Gibson starting. Pisses me off that such a useless player is starting in such a huge match. Bayern have so much quality in their team going forward. But I am hoping we can get at their center halfs who are not the may west.

Pfft, Rooney is a diversionary tactic from the real secret weapon: Gibson!!!

------------------------ goal Gibson [2]

Masterstroke...

Gibson fcukin wicked.

hahaha PRICELESS GIBBO

Rooney taking to the pitch has electrified the game.

Add in his decision to start Gibson (which everyone raised eyebrows at) has paid off within 3 minutes.

The bloke is a genius. End of.

[own.mtm] Invariabil dependent de dependenţă

Observ o vagă bucurie într-o presupusă [posibil reală] Messidependenţă a Barcelonei.

Care e ideea de bază? Fiecare echipă are un număr de goluri "de dat". Nimeni nu dă infinit goluri, ci dacă au norocul să dea 3-4 de obicei se opresc.

Dorinţa aceasta de a te bucura de o oarecare dependenţă a altora provine de fapt din propriile frustrări şi canalizarea lor către orice "scăpare" a echipei în cauză - fie că e reală sau nu, reelvantă sau nu. Te uiţi la capra vecinului atunci cînd tu nu ai una.

Pe scurt - cum se petrec lucrurile psihic? Dacă un jucător nu dă multe goluri dar echipa lui totuşi obţine rezultatul dorit de obicei apar voci despre faptul că jucătorul nu e "decisiv" sau că nu se evidenţiază în jocurile importante etc. (Un meci slab al lui ajută mult aceste critici. Chiar dacă acel meci vine într-o serie de 6 bune.) Dacă în schimb el dă prea multe goluri se presupune că fundaşii sunt slabi. (Deşi fundaşii aceia sunt umiliţi doar datorită unor oameni ca el şi nu orice alt atacant îi umileşte aşa. Mai mult - alţi atacanţi veniţi din campionate mai puternice nu ajung să dribleze atât ca el, deşi "tehnic" au suferit un downgrade la calitatea fundaşilor cărora li se opun.) Dar cu şi mai mare plăcere se rănjeşte cu gândul la o dependenţă. Ca şi cum "echipa nu e de fapt nimic fără ăla"

Prin urmare - ce-ar trebui să facă echipa în cauză să mulţumească detractorii? Să joace bine, să dea destule goluri [altfel se va zice că nu merită victoria] DAR totodată să aibă grijă ca starul, liderul echipei să dea goluri însa NU PREA MULTE. Mare grijă la nu prea multe!...
Dacă se poate să dea altcineva primul şi al patrulea, urmând ca golul 2 şi 3 sau 2 şi 4 să fie date de liderul în cauză.

SPER ca meciul viitor dacă Messi, de exemplu, scapă la 0-0 singur cu Casillas să-şi amintească de acest lucru şi să aştepte un coechipier pentru a-i pasa. Asta dacă nu va fi considerat iarăşi prea decisiv; de fapt mai bine să stea în propria jumătate până după ce echipa sa va fi dat primul gol.

------
...Vorbeam de "un număr de goluri" pe care echipa "le are" de dat. Scriu asta cu gândul la Manchester, Chelsea, Barcelona et co. Atunci când o echipă are un sezon bun - bineînţeles ajutată de un lider în teren (Ronaldo, Messi) golurile acelea vor fi date de "cineva". Pentru că nu poţi şuta tot timpul paralel cu poarta într-un fundaş să avem autogoluri. Cine le va da? Echipa. Cine e mai în formă din echipa aia? Cine fuge mai mult, are flerul, inspiraţia de a se afla unde trebuie şi avântul de a şuta mai precis? Jucătorul în cauză. El se numeşte Kaka în 2007, Ronaldo 2008, Messi, Rooney în prezent.

Nu e nimic întâmplător dar nu e nici totul prestabilit. Sunt anumiţi factori umani şi psihologici care cresc şansele ca dacă un gol e dat el să fie dat de acel "star".
Alex Enăşescu ( http://www.anglofil.ro/ ) rezuma foarte frumos: "Două reprezentaţii opuse ale Barçei în sferturi: un cor pe mai multe voci la Londra şi un recital Messi la Barcelona" Cum a fost asta transpus în latura detractoare a comunităţii online? După meciul tur Messi "nu a făcut nimic şi e supralicitat", după meciul retur "Barcelona e Messidependentă!"
Alb nu e bine, negru nici atît iar gri-ul nu-l vedem. Gre viaţă...

-----
Opinia personală spune că deşi Messi e clar liderul echipei şi are o influenţă mare asupra jocului, faţă de mine - nenea Martin - "clubul" s-a achitat de orice răspundere sezonul ăsta. A obţinut rezultate, a dat goluri şi a făcut-o cu şi fără Messi. A dominat clar echipa unuia dintre cei mai buni tacticieni când aceea lupta pentru calificarea din grupa de Ligă (ulterior ajungând adversara din semifinale) şi a făcut asta FĂRĂ primele 2 tunuri - Messi şi Ibrahimovic. Ce pot eu să pretind mai mult? Să îl lase pe pitic pe bancă în El Clasico şi să dea tot 6? Mă simt absurd.

 E normal când unul din atacanţi are o perioadă bună să strălucească el, iar când nu o face să vină altcineva în lumina reflectoarelor. Dacă (de exemplu) numele acestuia începe cu Zlatan istoria ne-a spus dinainte să nu ne aşteptăm la multe goluri, ci mai degrabă la goluri decisive. E o întreagă dinamică de care trebuie să ţinem cont înainte să aruncăm o vorbă scărpinându-ne la chiloţi.

Posibil să fim Messidependenţi, posibil să nu fim. Cert e că ne-au ieşit meciuri bune şi fără el (spre deosebire de perioada Ronaldinho cînd fără el tindeam să pierdem) şi că e normal să jucăm cel mai bine cu el în teren. E numărul nostru 10.

Îmi amintesc de vorbele Paraziţilor: "A vorbi e uşor/ A cânta - mai învaţă."

[own.Adam] Messi vs. Arsenal

Se stia de mult timp ca Messi e cel mai bun, meciul de aseara e doar un alt meci in care s-a putut observa asta. Totusi eu spun ca Barcelona, in afara de realizarile lui Lionel, nu a jucat chiar ceva exceptional sau nu se poate compara meciul asta cu prima repriza de la Londra. Cu mai multa atentie Arsenal nu lua 3 goluri din golurile de aseara.

M-am uitat la rezumate in seara asta si care crezi ca e imaginea cu care raman? Dupa ce s-a terminat Barcelona-Arsenal jucatorii echipelor au facut schimb de tricouri, se luau in brate, se pupau, se mangaiau… faceau chestii gay sau… fair-play. Dintre toti Messi, intre ei, ca un copilas tinea mingea in mana, o batea de pamant, apoi iar o tinea in mana, dupa aceea iar se mai juca cu ea dand-o de pamant… amintindu-si probabil de momentele in care era si el copil de mingi pentru Ronaldinho sau Rivaldo in meciurile lor de CL de pe Camp Nou.

Un tablou magnific in descriptie si simbolistica… dupa un meci de Champions League toti jucatorii epuizati de presiune si efort au chef sa isi faca amintiri vestimentare, unii de bucurie, altii pentru mangaierea infrangerii. Dintre toti, dupa un meci in care a marcat de 4 ori, dezinteresat de ce se intampla in jurul lui, Messi, netinand cont de moment si de suta de mii de oameni (care probabil isi mareau zoom-ul aparatelor pentru a-l fotografia) isi vede de treaba lui, isi vede de jocul lui cu mingea.

Dupa un meci in care a rupt plasa portii adverse Messi nu are chef sa se urce pe garduri si sa strige impotriva lui Real ci ia mingea si se joaca SINGUR cu ea in mijlocul tuturor celorlalti, asa cum a facut-o de altfel si in timpul meciului, tot singur doar ca a facut-o cu piciorul.

[cartoon] El Clasico

Apărută acum vreo săptămînă, legată de declaraţiile grăbite ale lui Cristina înaintea returului cu Lyon şi ale lui Guardiola care încerca să-şi motiveze jucătorii pentru meciurile cu Bilbao şi Arsenal.

[bleacher] El Clasico Heroes

Pep Guardiola (January 8, 1994, Camp Nou, Barcelona 5-0 Real Madrid)

The current Barcelona coach was an absolute gem in his playing career and revolutionised the central midfielder's role. In that famous 5-0 drubbing of Madrid, it was Romario who scored the hat-trick and hit the headlines, but the architect from the midfield was Guardiola. The Catalan didn't find himself on the scoresheet but he soon found himself in every book ever written about Barcelona after that night.

Ronaldinho (November 19, 2005, Santiago Bernabeu, Real Madrid 0-3 Barcelona)

"19 November 2005: The Day Barcelona Left the Bernabeu to Applause." That was how Marca captured the historic scenes at Madrid's home ground where Barcelona dumped the Galacticos into the rubbish bin. Ronaldinho scored twice and it was his second goal that left the Bernabeu faithful on their feet, clapping their hands together in applause. Two years earlier, 'Dinho had been ditched in favour of David Beckham in the transfer market but Ronnie eventually proved what Madrid missed out on: true class.

The rules of soccer are very simple, basically it is this: if it moves, kick it. If it doesn't move, kick it until it does.

~Phil Woosnam, 1974

[anglofil.ro] Cine e pe primul loc? Chelsea e, Chelsea e!

[Chelsea a invins duminica la Manchester si cu 5 etape inainte de final a devenit lider]

Or fi fanii lui Chelsea porecliţi „pensionarii”, dar duminică nimeni n-a meritat mai mult această etichetă decât jucătorii lui Alex Ferguson.

Pentru a cincea oară în acest sezon, United pierde un meci de campionat după ce a jucat în Ligă la mijlocul săptămânii. Mahmureala europeană a fost amplificată de absenţa lui Rooney şi de prezenţa în primul XI a tripletei geriatrice Neville-Scholes-Giggs. Titularizarea lui Fletcher va fi pusă la îndoială de asemenea, ştiut fiind faptul că scoţianul rar face două meciuri bune consecutiv, din cauza stilului său sârguincios şi energic. Cum era de bănuit, United a suferit în faţa unei echipe mai proaspete şi mai tăioase.

---
Comentarii:

game, April 4, 2010 at 14:47

Cine e in afara europei?

Chelsea e, Chelsea e!

Cine a dat ieri gol dintr-un offside de 3 m?

Chelsea, Chelsea !

Urasc echipa asta facuta prin doping financiar!

Simon Beck, April 4, 2010 at 18:17

@Game. Presupun ca erai la fel de ofuscat si dupa ofsaidul lui Van Persie pe Stamford Bridge acum 2 ani. Cat despre cine e in afara Europei, sa dam un refresh listei peste 3 zile.*

*Arsenal va juca pe Camp Nou returul din sferturile Ligii

[picture] Barcelona - Bilbao 4-1

Bojan scoring the 2-0 goal against Athletic Bilbao.

[all] Arsenal - Barcelona 2-2

Fact of the Day: Champions League

“The odds are still massively in favour of Barcelona, according to stat magicians Infostrada Sports. In the 233 times that the first leg of a two-legged Champions League tie has finished 2-2, the away team has progressed 83.7% of the time.”

Source: BBC Sport

Anglofil:

Football, bloody hell! vorba lui Fergie.

Asta se intampla cand iti inchipui ca poti sa pasezi Barca la fel cum faci cu Stoke. Un pic de humble pie pentru Wenger, care a nesocotit un principiu tactic simplu: jocul deschis avantajeaza echipa mai tehnica. Ceea ce de obicei functioneaza in avantajul tunarilor, astazi s-a intors brutal de evident impotriva lor.

thereauristu pe 31.3.2010 la 10:44 pm:

asadar vor lispi in retur, fabregas, , gallas, van pesie, arshavin la care e posibil sa se mai adauge cativa dupa meciul cu wolves. nici nu stiu de cine sa-mi leg sperantele dupa ce am constatat ca barca e mult mai buna decat credeam. sau poate am prins noi o zi f proasta. in genral eu sunt f optimist dar de data asta imi e greu sa mai cred in calificare.

doctoracu pe 1.4.2010 la 6:04 am:

Este o vorba. Pestele se impute de la cap. Dupa mine, un amator in ale fotbalului, Wenger a pregatit dezastruos meciul. Sunt echipe modeste in Spania care s-au aparat mai bine in fata catalanilor decat Arsenal aseara.

Anglofil pe 1.4.2010 la 9:09 am:

Problema lui Walcott e ca nu citeste jocul, asta a remarcat multa lume in Anglia. Deciziile pe care le ia in anumite momente sunt ciudate. Intre jucatorul care a venit de la Southampton si cel de azi nu e aproape nici o diferenta, n-a progresat aproape deloc.

Are insa aceasta viteza electrizanta, iar in jocul modern, viteza e cea mai importanta calitate pe care poti s-o ai. Tocmai de asta el e perfect ca impact sub, dar are probleme cand incepe titular impotriva echipelor mari.

[anglofil.ro] Arsenal supravieţuieşte Barcelonei / Theo eclipsat de Leo

„O să jucăm la fel cum am jucat şi până acum” anunţa Wenger în dimineaţa meciului, în faţa unei audienţe care ridica din sprâncene. Puţini l-au crezut. Ar însemna să fii un pic inconştient că să-ţi închipui că poţi să pui probleme Barcelonei atacând-o. E că şi cum te-ai bate cu mâinile goale cu un samurai.

Repriza in care s-a inclinat terenul

De când mă uit la fotbal, nu mi-a fost dat să văd o echipă luată pe sus mai abitir decât a fost Arsenal în prima jumătate de oră. Superioritatea Barçei a fost atât de pătrunzătoare încât a redus-o pe Arsenal la nivelul lui Scunthorpe. Prima ocazie a venit în secunda 40, primul şut pe poartă 30 de secunde mai târziu. Fazele au curs la poarta lui Almunia de parcă am fi urmărit rezumatul unui meci care deja se jucase. Într-un atac prelungit la capătul primului sfert de ceas, Barça avea să tragă pe poartă de cinci ori, mai mult decât a făcut-o Arsenal în întreaga partidă. Şi totuşi, cumva, nu mă puneţi să explic cum, Arsenal a ieşit din acest calvar plină de cucuie, dar fără capul spart. 0-0 la pauză, după o repriză în care Barcă a avut posesie 70% şi a şutat de şapte ori pe poartă. Nimeni în istoria Emirates-ului, şi probabil nici a Highbury-ului, nu monopolizase posesia într-o manieră atât de jenantă pentru gazde. Asta e tiki-taka-ul hipnotic care face din această Barcelonă, una din marile echipe ale istoriei, după Real-ul anilor ‘50, Ajax-ul anilor ‘70 si Milanul lui Arrigo Sacchi!

Imediat după pauză, Ibrahimovic scapă din marcajul lui Song, urmăreşte pasa lobată a lui Pique şi îl lobează la rându-i pe Almunia. Trecuseră 23 de secunde de la reluare. Ceva mai târziu vine şi bisul – pasă lobată peste apărare, Ibra scapă din marcaj, doar că de data asta are timp să preia şi să șuteze cu sete pe lângă Almunia. Dacă suedezul ar fi fost la fel de clinic şi în prima parte, calificarea ar fi fost rezolvată.

Cum a ajuns Arsenal sa fie sufocată pe Emirates?

Explicaţia stă în autismul tactic cu care Wenger a abordat partida. Francezul n-a învăţat nimic din lecţiile echipelor care învinseseră Barça sezonul asta, el ştia una şi bună, că Arsenal are datoria să câştige frumos. Or când încerci să câştigi frumos cu Barça, rişti să pierzi şi mai frumos. Pentru statisticieni, Barcelona a avut de doua ori mai multe pase reușite decât Arsenal, 533-265!

Catalanii au are probleme când întâlnesc echipe care ţin liniile aproape una de celalata (Atletico Madrid), care se apără aglomerat (Rubin Kazan) şi care pun le mijlocaşii într-o cămaşa de forţă (Sevilla). Arsenal a făcut totul de pe dos: a lăsat un hectar între apărare şi mijloc, a jucat cu trei vârfuri şi, cel mai grav, i-a lăsat spaţiu lui Xavi, nepunandu-i nici un gardian. Wenger nu putea să o ajute mai mult pe Barça decât dacă le lăsa catalanilor şi nişte sticle de bere la gheaţă în vestiar.

A două greşeală a fost prezenţa lui Fabregas în primul XI. Testul fizic la care a fost supus Cesc în ziua meciului n-a implicat atingerea balonului, iar decizia asupra titularizării lui a fost luată abia după încălzire. Influenta lui asupra jocului a fost limitata serios de condiția fizica precara. Concret, Xavi a dat de trei ori mai multe pase reușite decât Fabregas, care e văzut drept urmașul său natural la națională. Forţându-l pentru un meci, Wenger s-ar putea să-l fi pierdut pentru restul sezonului. Fabregas a ieşit în cârje de la vestiar, mărturisind că se teme că şi-a rupt piciorul.

2-2 inseamnca practic că Arsenal e obligată să bată pe Nou Camp, ceea ce ar fi un mic miracol. Dar ceva îmi spune că „tunarii” şi-au consumat deja miracolele pentru sezonul in curs, căci cum altfel să ieşi cu un egal dintr-un meci pe care puteai la fel de bine să-l pierzi cu 7-2?

----
lorenzotns, April 1, 2010 at 17:45

Ochiometric vorbind (n’am vazut partida) :

* meciul de aseara e un manifest pentru fotbal, din moment ce a oferit un rezumat de 18 minute in care nu te plictisesti;

*ai ales o poza care’mi chinuie poezia fotbalului: Cesc catalanul, in tricoul altei echipe decat cea care’i fu scris; imaginea asta il face pe Leo “catalanul” sa para mai mic decat un Purece (“care este” ); sublimul e reprezentat de faptul ca, tocmai pentru a fi in ciuda fotbalului modern (si corporatist), tricoul blau-grana nu e prezent fizic (cheama’l “Sfantul Duh”, sau, mai terestru, “spiritul fotbalului”);

*Ibracadabra mercenarul parca e Gulliver in tara piticilor la bucuria de dupa gol )) (in Italia nu prea sunt jucatori de talie…medie…nu’l vazusem niciodata asa )

*cum s’or fi simtit ceilalti jucatori cand a intrat Henry? (mai ales, cum s’o fi simtit nomadul suedez?)

Theo eclipsat de Leo

Posted on Wednesday, 7th April, 2010

Două reprezentaţii opuse ale Barçei în sferturi: un cor pe mai multe voci la Londra şi un recital Messi la Barcelona

Arsenal avea cotă 8 în returul cu Barça, o cifră neverosimilă pentru o echipă care se bate la titlu în Premier League. Chiar dacă nici casele de pariuri şi nici jocul din tur nu le dădeau prea multe şanse, fanii tunarilor şi-au adus aminte de victoriile nescontate din trecut: semifinala de Cupa Cupelor cu Juve din 1980, finala aceleiaşi competiţii împotriva Parmei în ‘94, sau mai recent, deplasarea pe Bernabeu din 2006.

Cu jumătatea mai bună a echipei în cârje, tunarii şi-au legat speranţele de iuţimea puştiului care aleargă mai bine decât loveşte mingea. Cele 20 de minute de pe Emirates din tur, cântăriseră evident mai greu decât un întreg sezon mediocru. N-a mai contat nici că Walcott nu mai făcuse un meci mare ca titular de câţiva ani buni. Dacă eram la fotbal american majoretele londoneze ar fi cântat: „Theo Walcott, he’€™s our man, if he can’€™t do it, no one can!” Guardiola a marşat la circul mediatic orchestrat de presă engleză, pentru a muta presiunea de la echipa sa pe umerii lui Walcott. Pep l-a măgulit pe mijlocaş remarcându-i viteză uimitoare, dar hai să fim serioşi, cât de îngrijorat poţi să fii în privinţa lui Walcott când îl ai pe Messi în echipă?

Dacă ar fi să împrumutăm termeni simfonici, returul a început domol că un adagio faţă de intensitatea de prestissimo veritabil a turului. Messi putea deschide scorul în două rânduri, dar suturile sale au ocolit de puţin poarta lui Almunia. După un sfert de ceas în care abia atinsese mingea, Arsenal a părut că-şi va călări norocul la fel ca în tur, marcând la prima fază de atac. Diaby a recuperat în cercul de la centru, l-a găsit pe Walcott care ţâşnise de la limita offside-ului, lăsându-l pe puştiul lui Arsenal singur cu Valdés. Dintr-o poziţie în care cei mai mulţi ar fi şutat, Theo a ales să îi paseze lui Bendtner, o decizie chestionabilă, şi ca idee, şi ca execuţie. A ieşit bine până la urmă, mai ales datorită tenacităţii danezului.

Pişcaţi în punctul de onoare, vorba lui Arghezi, catalanii n-aveau de gând să îngăduie încă o anomalie ca cea de pe Emirates. Trecuseră doar două minute când Messi a făcut un un-doi perfect cu Silvestre după care a şutat cu o viteză pentru care putea să-şi piardă permisul – 105 km/h. Peste un sfert de oră Abidal scapă singur pe flancul stâng, centrează slab dar balonul ajunge fortuit la Pedro, mexicanul îi aşază mingea lui Messi care vine din spate finalizează simplu. Tot Messi a ciupit delicios mingea peste Almunia pentru 3-1 şi calificarea era rezolvată încă de la pauză. Trecuseră deja două săptămâni întregi de la ultimul hattrick, nepermis de mult.

Cu lecţia învăţată din tur, Barcelona a anesteziat jocul în partea secundă. După o oră, catalanii aveau aproape de trei ori mai multe pase reuşite decât londonezii (345-132). Doar incontinentul Messi a părut să nu fie informat de strategia Barçei, aşa că a continuat să hârjonească o defensivă care pur şi simplu nu l-a putut ţine în frâu. La golul patru, venit în ultimele minute, am văzut la Messi ceva din geniul ludic al lui Georgie Best, acel nărav de a complica o fază doar pentru că e prea uşor să marchezi singur cu portarul. Unu la unu cu Almunia din poziţie centrală, Messi a intrat în unghi, i-a împletit picioarele lui Vermallen şi i-a dat lui Almunia ceea ce pe maidan se cheamă atât de explicit…craci.

După meciul din tur, am văzut mulţi gooneri criticându-l pe Messi, un bau-bau supralicitat în opinia lor. Nici măcar nu marcase, acest argentinian făcut mare de fundaşii mediocrii din Primera. Absenţa sa de pe lista marcatorilor a fost însă o pistă falsă. Messi, beneficiind de o dexteritate electrizantă, ţine ocupaţi mereu trei-patru adversari. Prin simplă mişcare în teren argentinianul a eliberat spaţii imense pentru colegii săi pe Emirates. Pe Camp Nou, Xavi et co i-au întors serviciul. Or, în forma în care e acum, Messi e de neatins. Poţi să-l tragi de tricou, să-i pui piedică sau să i te sui în spate, dar de oprit nu-l opreşti. Silvestre a încercat şi a semănat cu un amărât care crede că poate să stingă un vulcan cu o stropitoare.

Pe Barça o aşteaptă Inter-ul lui Mourinho în semifinale, o dispută aproape maniheistă între ceea ce brazilienii numesc futebol arte şi futebol de resultados. De care parte va fi Barça ştim dintr-o declaraţie a lui Pep, evanghelistul fotbalului pur:

„Pentru mine, totul are sens, efortul, munca, planificarea, concentrarea si disciplina au sens doar dacă le faci pentru oameni. Maniera în care jucam e mărturia respectului nostru fata de oamenii care plătesc bilete sau plătesc ca să vadă meciurile noastre la tv. E o filozofie a fotbalului, fie ca pierdem sau câştigăm. Vrem să vă arătăm fotbalul în care credem noi.”

http://www.anglofil.ro/champions-league/theo-eclipsat-de-leo/

[cartoon] Arsenal - Barcelona 2-2

*Arsenal a revenit de la 0-2 pe finalul unui meci in care au fost dominati autoritar.