Într-un timp record, Gheorghe Ştefan a trecut de la funcţia de vizitiu al lui Mircea Sandu la cea de contestatar al lui
Iată că s-a produs a opta minune a lumii: prima divizie a început fără ca grila de start să conţină numele Ceahlăului! După ce de mai multe ori plăieşii au retrogradat fără să pice, de data asta iată-i luînd drumul Golgotei matinale a eşalonului secund. Ce să-i faci, se mai întîmplă, în fotbalul nostru pînă şi cea mai solidă veşnicie poate deveni relativă!
Ştefan, beneficiarul atîtor arbitraje prieteneşti, la care Federaţia mai închidea ochii! Iar acum, Ştefan, răsculatul împotriva unei stăpîniri căreia i-a cîntat în strună şi i-a turnat în pahare, avînd certitudinea că, la adăpostul acestei protecţii, nu i se va clinti un fir de păr.
Cu toate astea, Gheorghe Ştefan are argumente. Măcar în principiu. Probabil de aceea s-a şi răsucit atît de brusc şi de sonor, pentru că se simte nedreptăţit. Ani şi ani, autorităţile fotbalului au licenţiat şi pe cine trebuie, şi pe cine nu. Iar acum, în această vară, deşi au căutat nod în papură mai multor cluburi, n-au găsit pe nimeni apt să ia drumul matineului în locul devotatului amic primar de Piatra.
Cînd alţii cumpărau jucăori papuaşi, uzbeci şi de alte neamuri, Ştefan investea în infrastructură. Stadion, nocturnă, scaune, vestiare. Ce-i drept, nu erau banii lui, ci ai comunităţii, dar el veghea şi aproba lucrările. Cînd alţii falimentau S.R.L.-uri şi inventau S.A.-uri, ca să facă pierdută urma datoriilor, Ceahlăul îşi achita obligaţiile faţă de stat. Şi, bineînţeles, neavînd echipă, pentru care nu mai rămîneau creanţe, cădea în “B”. Poate că asta e ordinea normală, cea a lui Ştefan. Întîi stadionul, apoi dările şi la urmă jucătorii.
Dar dacă e să pici, păi atunci pică! Nu scăpa cu Delta (Tulcea), cu Lambda, cu Epsilon sau cu Omicron. Respectă legea pînă la capăt şi du-ţi crucea fără să încovoi spinarea. De fapt, Gheorghe Ştefan nu e supărat neapărat că a fost retrogradat conform clasamentului, ci e pornit împotriva celor care l-au lăsat din braţe. Asta l-a îndemnat să se răscoale, încetarea prieteşugului, a tratamentului preferenţial şi punerea în rînd cu ceilalţi.
Ca orice fost prieten, Ştefan e un inamic periculos. Chiar mai temut decît ceilalţi, care acum vor să cumpere cu bani bunăvoinţa piţifelnicilor din ligile inferioare. Spre deosebire de nababii electorali ai momentului, Ştefan ştie multe din Casă. Am scris corect cu majusculă, pentru că e vorba chiar de Casa Fotbalului. Unde multe lambriuri, uşi, bucăţi de parchet şi ce-or mai fi poartă autograful său inconfundabil. Erau anii cînd încă pădurile din Moldova nu se tăiaseră în întregime, apa nu năvălea în gospodării, iar echipele din nişte liniştite localităţi de munte îşi trăiau clipa de graţie şi păreau să aibă eternitatea asigurată.
Iată că s-a produs a opta minune a lumii: prima divizie a început fără ca grila de start să conţină numele Ceahlăului! După ce de mai multe ori plăieşii au retrogradat fără să pice, de data asta iată-i luînd drumul Golgotei matinale a eşalonului secund. Ce să-i faci, se mai întîmplă, în fotbalul nostru pînă şi cea mai solidă veşnicie poate deveni relativă!
Ştefan, beneficiarul atîtor arbitraje prieteneşti, la care Federaţia mai închidea ochii! Iar acum, Ştefan, răsculatul împotriva unei stăpîniri căreia i-a cîntat în strună şi i-a turnat în pahare, avînd certitudinea că, la adăpostul acestei protecţii, nu i se va clinti un fir de păr.
Cu toate astea, Gheorghe Ştefan are argumente. Măcar în principiu. Probabil de aceea s-a şi răsucit atît de brusc şi de sonor, pentru că se simte nedreptăţit. Ani şi ani, autorităţile fotbalului au licenţiat şi pe cine trebuie, şi pe cine nu. Iar acum, în această vară, deşi au căutat nod în papură mai multor cluburi, n-au găsit pe nimeni apt să ia drumul matineului în locul devotatului amic primar de Piatra.
Cînd alţii cumpărau jucăori papuaşi, uzbeci şi de alte neamuri, Ştefan investea în infrastructură. Stadion, nocturnă, scaune, vestiare. Ce-i drept, nu erau banii lui, ci ai comunităţii, dar el veghea şi aproba lucrările. Cînd alţii falimentau S.R.L.-uri şi inventau S.A.-uri, ca să facă pierdută urma datoriilor, Ceahlăul îşi achita obligaţiile faţă de stat. Şi, bineînţeles, neavînd echipă, pentru care nu mai rămîneau creanţe, cădea în “B”. Poate că asta e ordinea normală, cea a lui Ştefan. Întîi stadionul, apoi dările şi la urmă jucătorii.
Dar dacă e să pici, păi atunci pică! Nu scăpa cu Delta (Tulcea), cu Lambda, cu Epsilon sau cu Omicron. Respectă legea pînă la capăt şi du-ţi crucea fără să încovoi spinarea. De fapt, Gheorghe Ştefan nu e supărat neapărat că a fost retrogradat conform clasamentului, ci e pornit împotriva celor care l-au lăsat din braţe. Asta l-a îndemnat să se răscoale, încetarea prieteşugului, a tratamentului preferenţial şi punerea în rînd cu ceilalţi.
Ca orice fost prieten, Ştefan e un inamic periculos. Chiar mai temut decît ceilalţi, care acum vor să cumpere cu bani bunăvoinţa piţifelnicilor din ligile inferioare. Spre deosebire de nababii electorali ai momentului, Ştefan ştie multe din Casă. Am scris corect cu majusculă, pentru că e vorba chiar de Casa Fotbalului. Unde multe lambriuri, uşi, bucăţi de parchet şi ce-or mai fi poartă autograful său inconfundabil. Erau anii cînd încă pădurile din Moldova nu se tăiaseră în întregime, apa nu năvălea în gospodării, iar echipele din nişte liniştite localităţi de munte îşi trăiau clipa de graţie şi păreau să aibă eternitatea asigurată.
No comments:
Post a Comment