George Sas:  [BCN-Pan 5-1]
    

Daca in PES2011 poti juca cum a facut-o Barca aseara, as fi pe deplin multumit. Niciodata nu am vazut intr-un meci de fotbal atata viziune si asa joc de pase. Parca toti jucatorii au o singura minte, probabil mintea lui Guardiola;)

P.S. Messi a fost fantastic, desi e din ce in ce mai egoist. Poate fiindca e din ce in ce mai fantastic.

 Sid Lowe:  [BCN-Herc 0-2  RMA-Osa 1-0]

The score coming in from Barcelona got the biggest roar of an otherwise largely tedious night at the Santiago Bernabéu. Real Madrid looked impenetrable defensively but, the excellent Mesut Ozil apart, lacked fluidity and creativity in attack. Meanwhile, Cristiano Ronaldo's obsession with shooting from everywhere and anywhere is getting out of hand. He had ten shots on Saturday night. Having drawn their first match 0-0 and taken until the 48th minute to get the only goal on Saturday night, Madrid have now – in goalscoring terms – officially made their worst ever start to a season.

Why is the portuguese even trying? He's the only one who feels the "best player of the world" title is still up for grabs.

[Jonathan Wilson] Gerrard's best position for club and country remains open to debate

Steven Gerrard has had an outstanding career but no one has been able to determine his best position.

Twenty years ago, it would have been obvious what Steven Gerrard was. He has boundless energy, a ferocious shot and an extraordinary capacity for bending games to his will.
 

Think of his goals against Germany in the 2001 World Cup qualifier in Munich, against Olympiakos in the 2005 Champions league quarterfinal and against West Ham United in the 2006 FA Cup final. On each occasion, as the ball dropped to him, there was a magnificent inevitability about the ball flashing from his boot into the net. There was something of the comic book about him, a hero who always did what was needed just when it was needed.
 

The player he most recalled in style was Bryan Robson -- not the crabby battler Robson became later in his career, but the swashbuckling leader who for much of the 1980s seemed to drag England and Manchester United along single-handedly. If there was a last-ditch challenge needed to be made, he'd be there, and seconds later he'd be clattering through the opposing penalty area to thump a header into the top corner. He seemed to be everywhere, tireless and fearless.

[BdF] Un 9 ce nu este și un 10 ce vrea sa fie

S-a vorbit mult de startul plin de contraste avut de Barcelona și Real Madrid în prima etapă a campionatului spaniol. La Barcelona s-au schimbat mult mai multe lucruri decât se credea, iar la Real Madrid mai sunt de finisat o groază de detalii.

Barcelona, fără  9

Suprinzător, chiar dacă nu pare, Barcelona joacă fără atacant central, sau cel puțin, fără un atacant de referință pe acest post. Mai pe înțelesul tuturor, locul ocupat odată de Eto’o, și mai târziu de Ibrahimovic, este gol.

Pentru a ajunge într-o astfel de situație se mișcă mai multe piese, însă varianta basică a jocului Barcelonei este următoarea: Villa intră de pe stânga ca aripă falsă, iar Messi face același lucru, însă de pe dreapta. În interiorul careului nu e nici un jucător fix, respectivul spațiu transformându-se în zonă de sosiri pentur jucători din linia de mijloc.

Avantaje? În principal, două: apărătorii centrali ai echipei adverse nu au un punct fix de marcaj, iar când le apare jucător în zonă, le vine din față și cu mingea sub control. Problemă nasoală pentru ei. Cel de-al doilea avantaj pentru Barcelona este că evită ambuteiajele ce se formau sezoanele trecute ( vezi semifinalele de Liga Campionilor cu Inter ) atunci când Messi, Henry, Xavi sau Iniesta încercau să ajungă într-o zonă deja acoperit de nouarul lor și pe care adversarii o populau din abundență cu fundași.

Ideea nu este nouă, ceva asemănător făcând Johann Cruyff atunci când antrena Barcelona: trimitea ca extreme nouari puri precum Lineker sau Stoichkov, lăsând liber un culoar central pe care apăreau pentru ataca poarta Bakero sau Laudrup. Mai târziu, Cruyff și-a modificat sistemul din mers o dată cu sosirea lui Romario. Însă Romario îi oferea o infinitate de combinații ofensive.

Actualul sistem nu va fi ceva fix în schema de joc a Barcelonei pentru acest sezon pentru că Lui Guardiola îi place să schimbe, să suprindă, însă va fi o formulă pe care o vom vedea foarte des, mai ales împotriva echipelor ce nu vor să iasă la joc.

Real Madrid: Misiune imposibilă

Jose Mourinho a început primul joc oficial oferindu-i tânărului Canales o misiune practic imposibilă. L-a pus să joace mijlocaș ofensiv, în spatele unui atacant central ( Higuain ) și cu o extremă pe fiecare bandă ( Cristiano Ronaldo și Di Maria ), în spate având doi pivoți ( Xabi Alonso și Lass Diarra ). Misiunea lui Canales, așa cum își propunea Mourinho, era să organizeze atacul echipei, să facă tranziția dinspre pivoți, să se asocieze cu cei din față și să caute pasa decisivă.

Ceva nu a mers. De fiecare dată când Canales le pasa celor din față, aceștia ( toți cei trei; CR. Ronaldo, Di Maria și Higuain ) își luau la revedere fără să mai privească în urmă. Să le dai mingea ăstora și să aștepți să ți-o dea înapoi, înseamnă o așteptare eternă. Iar dacă, din întâmplare și fără să facă exces, combinau între ei, priveau mereu înainte.Canales era considerat ceva din trecut, o fază de joc deja consumată de care nu mai este nevoie.

Privind înapoi, panorama era și mai jalnică. Lass își abandonase poziția ( nu se știe dacă din ordinul lui Mourinho sau din proprie inițiativă ) și se apucase și el de construcție, fundașii laterali nu urcau mai deloc, iar dacă o făceau nu treceau de linia ce înjumătățește terenul de joc, iar Xabi Alonso, ultimul partener posibil pentru Canales, are o manie pentru pasele largi către atacantul central. Și pentru că nu era de ajuns, Canales s-a văzut nevoit să muncească și în apărare, din bandă în bandă și de la atacanți la pivoți. Mallorca a avut o misiune ușoară, sacrificându-și un singur jucător, pus să îl marcheze pe Canales, pentru a distruge orice urmă de idee ofensivă a lui Mourinho.

Cifrele lui Canales sunt cât se poate de edificatoare: nu a tras nici un șut la poartă, nu a dat nici o pasă în careul de 16 metri, nu a recuperat nici măcar un balon, a dat opt pase greșite...

Ce importanță are anularea lui Canales? E suficientă o privire peste colegii lui. Fără jucătorii care să facă ordine și să conducă, Real Madrid este rupt în două: în spate, șase jucători care își păzesc ograda, iar în față trei găini zăpăcite care atacă fiecare după cum îl taie capul. Cel de-al zecelea jucător de câmp, Canales, trebuie să se fi simțit ca un violonist într-un grup de rock heavy-metal. Dacă nu modifică ceva, dacă atacanții continuă să fie atât de egoiști, Real Madrid va sfârși prin a fi o echipă de contraatac, lucru ce nu îi stă bine unui club de o asemenea talie. 

articol scris pentru BDF de Juan Carlos Crespo, director Canal Plus Spania