Tuesday, 23 September 2008
[DinamoMania] Drept la replica: DinamoMania vs Turcu
Monday, 22 September 2008
[Maria Andrieş] E doar criză de timp
Sunday, 21 September 2008
[Daniel Şendre] Talentatul domn Turcu
Thursday, 18 September 2008
[Daniel Nanu] Oierul şi zidarul
[Alex Florescu] Din livada
[Radu Banciu] Nesfârşit
Tuesday, 16 September 2008
[Daniel Şendre] Laser, frate!
Wednesday, 3 September 2008
[Dan Filoti] Poli şi Rapid
.
Gluma e glumă şi regulamentele sunt regulamente. Interpretabile, cele de la noi. Stricte directivele venite de la FIFA. Dincolo de tot acest tam-tam şi de răfuiala dintre Iancu şi FRF, de plătit plătesc nişte jucători care constată că 180 de minute au alergat degeaba. Poliţe, incompetenţă… Nici nu mai contează. Pe Rapid şi pe Poli le mai uneşte de ieri ceva. Sunt singurele echipe depunctate sau în curs de depunctare. Cazul „Bricheta” şi cazul „Echipamentul” vor fi întotdeauna mai grave decât cazul „Valiza”!
.
Aici nu funcţionează clemenţa pe care o arată mai marii fotbalului când vine vorba de Steaua ori de Dinamo: „Ce vină au, domnule, jucătorii?”.Pentru aceste două echipe nimeni nu se gândeşte să intervină la forurile internaţionale. Coincidenţă, exemplele se dau cu Timişoara, cu Giuleştiul. E ca în liceu sau ca în generală, când băiatul dentistei şi nepotul măcelarului sunt mai protejaţi, mai egali decât fiii muritorilor de rând. Şi de aceea Steaua - Dinamo rămâne unicul derby…
Tuesday, 2 September 2008
[Adrian Georgescu] Bănel
Încercaţi să excelaţi în domeniul dumneavoastră, oricare ar fi acela, după ce veţi fi urcat cîteva etaje în fugă pe scări. În unele partide, asta mi se pare diferenţa dintre Nicoliţă şi alţi fotbalişti, că el este acea persoană care nu prinde niciodată loc în lift. E nedrept să-i numeri doar centrările prin spatele porţii şi să-i reduci jocul la o alergare buimacă. Noi asta facem: deseori îl judecăm pe Nicoliţă doar la momentul în care se deschid uşile liftului, iar el apare cu limba scoasă de un cot, sărind ultimele trepte.
La fel s-a întîmplat şi în ceea priveşte drumul lui prin viaţă, în care a pornit cu un important handicap. Ne place ca un tip care pleacă de jos să ajungă sus, dar unui astfel de “self made man” îi negăm dreptul de a avea perioade proaste sau de a-şi cumpăra o maşină scumpă. E ca un contract unilateral: te simpatizăm atîta timp cît faci de toate şi le faci bine.
În ultimii ani, de cîte ori antrenorul - de la Steaua sau de la “naţională” - a dorit o schimbare prin care să întărească atacul, cine a fost înlocuit? De cele mai multe ori, fundaşul dreapta. Era de la sine înţeles că Nicoliţă va alerga cît doi şi va acoperi şi acea zonă.
Ceva interesant s-a petrecut însă în dubla manşă cu Galatasaray. Un alt jucător de travaliu, Toja, a fost integrat în mecanism şi, dacă adăugăm capacitatea de efort a lui Dayro Moreno, constatăm că Steaua a devenit o echipă care, aşa cum se spune în jargonul tehnico-tactic, poate “sta sus”. Spaţiile dintre jucători au scăzut, iar efortul a fost împărţit între mai mulţi.
Cînd nu a mai fost singurul jucător ofensiv care să hărţuiască, să dubleze şi să centreze, Bănel nu a mai părut rudimentar. Ba chiar, după luni de zile în care doar a cărat pianul, a şi cîntat la el.