Giuleşti, vara lui 2008. Structura acţionariatului modificată, antrenor de firmă, lovele grupa mare, optimism cît cuprinde. Dar, o mică problemă. Portaru’ nu mai vrea să semneze, cere bani mai mulţi. Ei bine, nu-i dau, dar nici pe loc nu stau. Aduc altu’. Şi-ncepe meciu’.
Cu ăsta mic în poartă. Îşi bagă tacticos mănuşile-n mîini, vuuuuu, vuuuu! LASER, FRATE! Apără la Rapid! Vrea în Champions Lig! Vuuu, vuuu! Şi hop, scapă mingea-n poartă. Singura pe care reuşise s-o prindă pînă atunci. Ciudata maimuţă, care-l adusese p-un milion jumate, turbată la gratii! Banii meeeeei, punctele meleeeeeeeee! Aaaaa, aaaaaaaaaa!
Suporterii, prin tribune: “Ăsta nu mai prinde echipa niciodată”.
Noroc cu roboţelu’ ăla mic, rotund la cap, fost secund la Real Madrid, cu mînuţa aia a lui, la meciul următor îl pune iar pe foaie. Să te ţii! Ăsta-şi bagă iar mănuşile-n mîini, vuuuuu, vuuuuuuuu! Apără la Rapid! Vrea în Champions Lig! Vuuuu, vuuuuu! Şi scapă din nou mingea-n poartăăăăă!!!
Suporterii? “Clar, ăsta are degetele rare!”.
E, la sfîrşit, ce să vezi? Pardo ăla micu’, de respira greu, îl ştiţi!, era un fel de CARLOS, mă!
MORALA? Dacă te-ai săturat să-ţi povestească alţii ce nasol e să nu poţi lua campionatu’ pentru că n-ai portar capabil, dă-i banii lu’ Coman!
* Adaptare după spotul “Laser, frate”.
No comments:
Post a Comment