Thursday, 8 April 2010
[Zonal Marking] Position Glossary
This website assumes a basic understanding of established football positions and roles – if not, this summary should help provide an introduction.
However, it also uses terms that may be less familiar. Many of these are foreign phrases because, in the same way English football has traditionally lagged behind the rest of Europe tactically, it also lacks the the wide range of tactical phrases used in other countries. Many of these are Italian; where there are, for example, four or five phrases for different types of players that the English would group as ‘forwards’ – see here and here for more detailed explanations. Similarly, English lacks any equivalent of the term ‘carilleros’, the wider players in a diamond midfield, so it is often useful to venture into Italian or Spanish to precisely describe players and positions.
These are all original definitions. Many are a matter of debate, and the foreign terms may be poor translations – so the comments section is open.
CarillerosLiterally ’shuttlers’, this refers to the two widest players in a diamond midfield, inbetween a holding midfielder and an attacking playmaker.
Catenaccio
A frequent mistake is to refer to any type of defensive play as catenaccio. In fact, the word applies to a specific defensive system, made famous by Helenio Herrera’s Inter side of the 1960s, where a very defensive sweeper plays behind a four defenders using a man-marking system. It has become a byword for simply defensive tactics, particularly from Italian sides, but this use is incorrect. The closest we’ve seen to it in recent years is the Greek side of Euro 2004.
[zonalmarking.net] How the 2000s changed tactics
How the 2000s changed tactics #2: Classic Number 10s struggle
The decade started with the most attacking, open tournament in modern football, at Euro 2000. The four semi-finalists all played ‘classic’ Number 10s in the hole between the opposition defence and midfield. France, Italy, Portugal and Holland had Zinedine Zidane, Francesco Totti, Manuel Rui Costa and Dennis Bergkamp respectively – it almost seemed essential to have a player in this mould to be successful – helped by trequartista-less England and Germany’s early exits.
Today, the past two World Players of the Year – Lionel Messi and Cristiano Ronaldo – have been primarily wide players who cut inside. Messi and Wayne Rooney would surely have been deployed as trequartistas (or enganches, if you prefer) had they started their career a decade earlier. Indeed, almost every player that would have expected to spend their career behind the front two has had to redefine their game, generally being stationed out wide. As always, playing in a wide role generally requires a fair degree of pace, and in that respect the likes of Messi, Rooney, Andriy Arshavin or Franck Ribery have no problems, and have their place in the modern game. Ronaldo, Rooney, Arshavin, Messi and Totti also been the most prominent five to have filled a false nine role when required.
But what of the players who have neither the necessary qualities to play upfront, nor the pace and trickery to play out wide? Investigating Argentina’s production of “New Maradonas” also takes you down a path that could equally be “Players that failed to live up to their potential“: Juan Riquelme, Pablo Aimar, Andres D’Alessandro and Javier Saviola. That is not to say that they have not been successful for periods – Aimar and Saviola in particular were great for Valencia and Barcelona respectively – but it is undeniable that none of that quartet have achieved what we expected of them.
The decade started with the most attacking, open tournament in modern football, at Euro 2000. The four semi-finalists all played ‘classic’ Number 10s in the hole between the opposition defence and midfield. France, Italy, Portugal and Holland had Zinedine Zidane, Francesco Totti, Manuel Rui Costa and Dennis Bergkamp respectively – it almost seemed essential to have a player in this mould to be successful – helped by trequartista-less England and Germany’s early exits.
Today, the past two World Players of the Year – Lionel Messi and Cristiano Ronaldo – have been primarily wide players who cut inside. Messi and Wayne Rooney would surely have been deployed as trequartistas (or enganches, if you prefer) had they started their career a decade earlier. Indeed, almost every player that would have expected to spend their career behind the front two has had to redefine their game, generally being stationed out wide. As always, playing in a wide role generally requires a fair degree of pace, and in that respect the likes of Messi, Rooney, Andriy Arshavin or Franck Ribery have no problems, and have their place in the modern game. Ronaldo, Rooney, Arshavin, Messi and Totti also been the most prominent five to have filled a false nine role when required.
But what of the players who have neither the necessary qualities to play upfront, nor the pace and trickery to play out wide? Investigating Argentina’s production of “New Maradonas” also takes you down a path that could equally be “Players that failed to live up to their potential“: Juan Riquelme, Pablo Aimar, Andres D’Alessandro and Javier Saviola. That is not to say that they have not been successful for periods – Aimar and Saviola in particular were great for Valencia and Barcelona respectively – but it is undeniable that none of that quartet have achieved what we expected of them.
[forums] Manchester - Bayern 3-2 [4-4]
---------------------------------- pre-match
It's probably worth reminding ourselves of Bayern boss Louis van Gaal's remarks yesterday. "We have already beaten Manchester United with Wayne Rooney anyway, so it does not matter to us whether he plays or not. And anyway we don't have to win the game, we only need a draw. But United are still the favourites to go through."
Really in shock about Gibson starting. Pisses me off that such a useless player is starting in such a huge match. Bayern have so much quality in their team going forward. But I am hoping we can get at their center halfs who are not the may west.
Pfft, Rooney is a diversionary tactic from the real secret weapon: Gibson!!!
------------------------ goal Gibson [2]
Masterstroke...
Gibson fcukin wicked.
hahaha PRICELESS GIBBO
Rooney taking to the pitch has electrified the game.
Add in his decision to start Gibson (which everyone raised eyebrows at) has paid off within 3 minutes.
The bloke is a genius. End of.
Wednesday, 7 April 2010
[own.mtm] Invariabil dependent de dependenţă
Observ o vagă bucurie într-o presupusă [posibil reală] Messidependenţă a Barcelonei.
Care e ideea de bază? Fiecare echipă are un număr de goluri "de dat". Nimeni nu dă infinit goluri, ci dacă au norocul să dea 3-4 de obicei se opresc.
Dorinţa aceasta de a te bucura de o oarecare dependenţă a altora provine de fapt din propriile frustrări şi canalizarea lor către orice "scăpare" a echipei în cauză - fie că e reală sau nu, reelvantă sau nu. Te uiţi la capra vecinului atunci cînd tu nu ai una.
Pe scurt - cum se petrec lucrurile psihic? Dacă un jucător nu dă multe goluri dar echipa lui totuşi obţine rezultatul dorit de obicei apar voci despre faptul că jucătorul nu e "decisiv" sau că nu se evidenţiază în jocurile importante etc. (Un meci slab al lui ajută mult aceste critici. Chiar dacă acel meci vine într-o serie de 6 bune.) Dacă în schimb el dă prea multe goluri se presupune că fundaşii sunt slabi. (Deşi fundaşii aceia sunt umiliţi doar datorită unor oameni ca el şi nu orice alt atacant îi umileşte aşa. Mai mult - alţi atacanţi veniţi din campionate mai puternice nu ajung să dribleze atât ca el, deşi "tehnic" au suferit un downgrade la calitatea fundaşilor cărora li se opun.) Dar cu şi mai mare plăcere se rănjeşte cu gândul la o dependenţă. Ca şi cum "echipa nu e de fapt nimic fără ăla"
Prin urmare - ce-ar trebui să facă echipa în cauză să mulţumească detractorii? Să joace bine, să dea destule goluri [altfel se va zice că nu merită victoria] DAR totodată să aibă grijă ca starul, liderul echipei să dea goluri însa NU PREA MULTE. Mare grijă la nu prea multe!...
Dacă se poate să dea altcineva primul şi al patrulea, urmând ca golul 2 şi 3 sau 2 şi 4 să fie date de liderul în cauză.
SPER ca meciul viitor dacă Messi, de exemplu, scapă la 0-0 singur cu Casillas să-şi amintească de acest lucru şi să aştepte un coechipier pentru a-i pasa. Asta dacă nu va fi considerat iarăşi prea decisiv; de fapt mai bine să stea în propria jumătate până după ce echipa sa va fi dat primul gol.
------
...Vorbeam de "un număr de goluri" pe care echipa "le are" de dat. Scriu asta cu gândul la Manchester, Chelsea, Barcelona et co. Atunci când o echipă are un sezon bun - bineînţeles ajutată de un lider în teren (Ronaldo, Messi) golurile acelea vor fi date de "cineva". Pentru că nu poţi şuta tot timpul paralel cu poarta într-un fundaş să avem autogoluri. Cine le va da? Echipa. Cine e mai în formă din echipa aia? Cine fuge mai mult, are flerul, inspiraţia de a se afla unde trebuie şi avântul de a şuta mai precis? Jucătorul în cauză. El se numeşte Kaka în 2007, Ronaldo 2008, Messi, Rooney în prezent.
Nu e nimic întâmplător dar nu e nici totul prestabilit. Sunt anumiţi factori umani şi psihologici care cresc şansele ca dacă un gol e dat el să fie dat de acel "star".
Alex Enăşescu ( http://www.anglofil.ro/ ) rezuma foarte frumos: "Două reprezentaţii opuse ale Barçei în sferturi: un cor pe mai multe voci la Londra şi un recital Messi la Barcelona" Cum a fost asta transpus în latura detractoare a comunităţii online? După meciul tur Messi "nu a făcut nimic şi e supralicitat", după meciul retur "Barcelona e Messidependentă!"
Alb nu e bine, negru nici atît iar gri-ul nu-l vedem. Gre viaţă...
Care e ideea de bază? Fiecare echipă are un număr de goluri "de dat". Nimeni nu dă infinit goluri, ci dacă au norocul să dea 3-4 de obicei se opresc.
Dorinţa aceasta de a te bucura de o oarecare dependenţă a altora provine de fapt din propriile frustrări şi canalizarea lor către orice "scăpare" a echipei în cauză - fie că e reală sau nu, reelvantă sau nu. Te uiţi la capra vecinului atunci cînd tu nu ai una.
Pe scurt - cum se petrec lucrurile psihic? Dacă un jucător nu dă multe goluri dar echipa lui totuşi obţine rezultatul dorit de obicei apar voci despre faptul că jucătorul nu e "decisiv" sau că nu se evidenţiază în jocurile importante etc. (Un meci slab al lui ajută mult aceste critici. Chiar dacă acel meci vine într-o serie de 6 bune.) Dacă în schimb el dă prea multe goluri se presupune că fundaşii sunt slabi. (Deşi fundaşii aceia sunt umiliţi doar datorită unor oameni ca el şi nu orice alt atacant îi umileşte aşa. Mai mult - alţi atacanţi veniţi din campionate mai puternice nu ajung să dribleze atât ca el, deşi "tehnic" au suferit un downgrade la calitatea fundaşilor cărora li se opun.) Dar cu şi mai mare plăcere se rănjeşte cu gândul la o dependenţă. Ca şi cum "echipa nu e de fapt nimic fără ăla"
Prin urmare - ce-ar trebui să facă echipa în cauză să mulţumească detractorii? Să joace bine, să dea destule goluri [altfel se va zice că nu merită victoria] DAR totodată să aibă grijă ca starul, liderul echipei să dea goluri însa NU PREA MULTE. Mare grijă la nu prea multe!...
Dacă se poate să dea altcineva primul şi al patrulea, urmând ca golul 2 şi 3 sau 2 şi 4 să fie date de liderul în cauză.
SPER ca meciul viitor dacă Messi, de exemplu, scapă la 0-0 singur cu Casillas să-şi amintească de acest lucru şi să aştepte un coechipier pentru a-i pasa. Asta dacă nu va fi considerat iarăşi prea decisiv; de fapt mai bine să stea în propria jumătate până după ce echipa sa va fi dat primul gol.
------
...Vorbeam de "un număr de goluri" pe care echipa "le are" de dat. Scriu asta cu gândul la Manchester, Chelsea, Barcelona et co. Atunci când o echipă are un sezon bun - bineînţeles ajutată de un lider în teren (Ronaldo, Messi) golurile acelea vor fi date de "cineva". Pentru că nu poţi şuta tot timpul paralel cu poarta într-un fundaş să avem autogoluri. Cine le va da? Echipa. Cine e mai în formă din echipa aia? Cine fuge mai mult, are flerul, inspiraţia de a se afla unde trebuie şi avântul de a şuta mai precis? Jucătorul în cauză. El se numeşte Kaka în 2007, Ronaldo 2008, Messi, Rooney în prezent.
Nu e nimic întâmplător dar nu e nici totul prestabilit. Sunt anumiţi factori umani şi psihologici care cresc şansele ca dacă un gol e dat el să fie dat de acel "star".
Alex Enăşescu ( http://www.anglofil.ro/ ) rezuma foarte frumos: "Două reprezentaţii opuse ale Barçei în sferturi: un cor pe mai multe voci la Londra şi un recital Messi la Barcelona" Cum a fost asta transpus în latura detractoare a comunităţii online? După meciul tur Messi "nu a făcut nimic şi e supralicitat", după meciul retur "Barcelona e Messidependentă!"
Alb nu e bine, negru nici atît iar gri-ul nu-l vedem. Gre viaţă...
-----
Opinia personală spune că deşi Messi e clar liderul echipei şi are o influenţă mare asupra jocului, faţă de mine - nenea Martin - "clubul" s-a achitat de orice răspundere sezonul ăsta. A obţinut rezultate, a dat goluri şi a făcut-o cu şi fără Messi. A dominat clar echipa unuia dintre cei mai buni tacticieni când aceea lupta pentru calificarea din grupa de Ligă (ulterior ajungând adversara din semifinale) şi a făcut asta FĂRĂ primele 2 tunuri - Messi şi Ibrahimovic. Ce pot eu să pretind mai mult? Să îl lase pe pitic pe bancă în El Clasico şi să dea tot 6? Mă simt absurd.
E normal când unul din atacanţi are o perioadă bună să strălucească el, iar când nu o face să vină altcineva în lumina reflectoarelor. Dacă (de exemplu) numele acestuia începe cu Zlatan istoria ne-a spus dinainte să nu ne aşteptăm la multe goluri, ci mai degrabă la goluri decisive. E o întreagă dinamică de care trebuie să ţinem cont înainte să aruncăm o vorbă scărpinându-ne la chiloţi.
Posibil să fim Messidependenţi, posibil să nu fim. Cert e că ne-au ieşit meciuri bune şi fără el (spre deosebire de perioada Ronaldinho cînd fără el tindeam să pierdem) şi că e normal să jucăm cel mai bine cu el în teren. E numărul nostru 10.
Îmi amintesc de vorbele Paraziţilor: "A vorbi e uşor/ A cânta - mai învaţă."
[own.Adam] Messi vs. Arsenal
Se stia de mult timp ca Messi e cel mai bun, meciul de aseara e doar un alt meci in care s-a putut observa asta. Totusi eu spun ca Barcelona, in afara de realizarile lui Lionel, nu a jucat chiar ceva exceptional sau nu se poate compara meciul asta cu prima repriza de la Londra. Cu mai multa atentie Arsenal nu lua 3 goluri din golurile de aseara.
M-am uitat la rezumate in seara asta si care crezi ca e imaginea cu care raman? Dupa ce s-a terminat Barcelona-Arsenal jucatorii echipelor au facut schimb de tricouri, se luau in brate, se pupau, se mangaiau… faceau chestii gay sau… fair-play. Dintre toti Messi, intre ei, ca un copilas tinea mingea in mana, o batea de pamant, apoi iar o tinea in mana, dupa aceea iar se mai juca cu ea dand-o de pamant… amintindu-si probabil de momentele in care era si el copil de mingi pentru Ronaldinho sau Rivaldo in meciurile lor de CL de pe Camp Nou.
Un tablou magnific in descriptie si simbolistica… dupa un meci de Champions League toti jucatorii epuizati de presiune si efort au chef sa isi faca amintiri vestimentare, unii de bucurie, altii pentru mangaierea infrangerii. Dintre toti, dupa un meci in care a marcat de 4 ori, dezinteresat de ce se intampla in jurul lui, Messi, netinand cont de moment si de suta de mii de oameni (care probabil isi mareau zoom-ul aparatelor pentru a-l fotografia) isi vede de treaba lui, isi vede de jocul lui cu mingea.
Dupa un meci in care a rupt plasa portii adverse Messi nu are chef sa se urce pe garduri si sa strige impotriva lui Real ci ia mingea si se joaca SINGUR cu ea in mijlocul tuturor celorlalti, asa cum a facut-o de altfel si in timpul meciului, tot singur doar ca a facut-o cu piciorul.
M-am uitat la rezumate in seara asta si care crezi ca e imaginea cu care raman? Dupa ce s-a terminat Barcelona-Arsenal jucatorii echipelor au facut schimb de tricouri, se luau in brate, se pupau, se mangaiau… faceau chestii gay sau… fair-play. Dintre toti Messi, intre ei, ca un copilas tinea mingea in mana, o batea de pamant, apoi iar o tinea in mana, dupa aceea iar se mai juca cu ea dand-o de pamant… amintindu-si probabil de momentele in care era si el copil de mingi pentru Ronaldinho sau Rivaldo in meciurile lor de CL de pe Camp Nou.
Un tablou magnific in descriptie si simbolistica… dupa un meci de Champions League toti jucatorii epuizati de presiune si efort au chef sa isi faca amintiri vestimentare, unii de bucurie, altii pentru mangaierea infrangerii. Dintre toti, dupa un meci in care a marcat de 4 ori, dezinteresat de ce se intampla in jurul lui, Messi, netinand cont de moment si de suta de mii de oameni (care probabil isi mareau zoom-ul aparatelor pentru a-l fotografia) isi vede de treaba lui, isi vede de jocul lui cu mingea.
Dupa un meci in care a rupt plasa portii adverse Messi nu are chef sa se urce pe garduri si sa strige impotriva lui Real ci ia mingea si se joaca SINGUR cu ea in mijlocul tuturor celorlalti, asa cum a facut-o de altfel si in timpul meciului, tot singur doar ca a facut-o cu piciorul.
[cartoon] El Clasico
Apărută acum vreo săptămînă, legată de declaraţiile grăbite ale lui Cristina înaintea returului cu Lyon şi ale lui Guardiola care încerca să-şi motiveze jucătorii pentru meciurile cu Bilbao şi Arsenal.
Subscribe to:
Posts (Atom)
