Ar fi ca şi cum un rege, Gerrard Magnificul, i-ar acorda unui alt suveran adăpost la curtea Sa.
De câte ori îl văd încălzindu-se pe marginea terenului, prin minutul 75 al unui meci, îmi imaginez că, nu cu mult timp în urmă, curăţa cartofi într-o bucătărie din subsolul clubului şi, aflând că este nevoie de el, a pus şorţul deoparte şi s-a echipat pe o scară întunecoasă. Mă gândesc că Raul ar face orice pentru Real Madrid, dacă şi cei patru fii ai săi sunt numiţi după câte un jucător emblematic al acestui club.
Fotbalistul care în toată cariera sa de profesionist nu a primit un cartonaş roşu vede acum unul din partea propriului club, căruia i-a fost fidel mereu. Desigur, nu i se spune în faţă “Nu mai ai loc”, ci, în calda tradiţie corporatistă, i se dă de înţeles că “Postul pe care dumneavoastră evoluaţi e fost desfiinţat”. Şi nu e vorba de locul în aşezarea din teren – pentru că Raul ar putea juca oriunde în ofensivă: extremă, vîrf sau în spatele vîrfurilor -, ci mai degrabă, e vorba de postul de “simbol”.
Mi-l amintesc pe Baresi ţinut la AC Milan până la 37 de ani în teren, când marele Franco a simţit că nu mai poate şi s-a retras. Sau de Paolo Maldini, care a spus adio în 2009, la 40 de ani. La celălalt “diavol”, Giggs (36 de ani) şi Scholes (35) joacă încă, cu contracte prelungite. În acelaşi timp, la doar 32 de ani, recordmanul golurilor înscrise pentru clubul madrilen n-a mai avut loc în echipa de start nici într-o treime dintre meciurile disputate în acest sezon.
Sunt, desigur, scheme de cucerire ale Universului care îl exclud, deşi “galacticii” n-au mai prins cam de multişor o semifinală nu într-o competiţie desfăşurată pe undeva pe la marginea Căii Lactee, ci chiar aici, pe Pămînt: Liga Campionilor. Da, pentru al cincilea an consecutiv, Real Madrid e clubul cu cele mai mari încasări din lume, 400 milioane de euro în sezonul trecut, însă pare mai degrabă toana unui băieţel de patru ani de a nu mai da drumul din mână unor abţibilduri, decât după ce s-a plictisit de ele. Makelele, Robben, Sneijder şi mulţi alţii pot depune mărturie despre deliciile meseriei de pion otrăvit.
Sper ca Raul Gonzalez să accepte oferta lui Benitez şi să ajungă la Liverpool, pentru că blestemul Realului este că va rămâne “Raul Madrid” chiar fără să o ştie şi fără să o vrea. Aştept ziua în care vor vinde şi albul din echipament pentru a cuceri o piaţă prin Asia, când Cristiano Ronaldo şi alţii ca el vor scoate puţin fum din frezele ca mucul de lumânare, evaporându-se ca nişte holograme cuminţi. Ce vis! Raul alături de Gerrard ar fi ca şi cum un rege i-ar acorda unui alt suveran adăpost la curtea sa, iar fotbalul ar redeveni o ocupaţiune în care să mai fie loc pentru tradiţie, respect şi recunoştinţă.
No comments:
Post a Comment